trist dar adevarat...

V-am mai spus ca zilnic ma vad cu diverse persoane. In marea lor parte oameni pe care-i intalnesc pentru business.Azi ca de altfel in oricare alta zi de lucru, am intalnit diversi cu diverse probleme..Marea majoritate dintre ei mi se plang.. Fie ca au ramas fara serviciu, fie ca nu le ajung banii, fie ca nu-si mai pot plati datoriile la banci, fie ca nu isi pot achita traiul de zi cu zi. In esenta totul se traduce la scaderea nivelului de trai. Este o realitate pe care din pacate trebuie sa recunosc ca o cunosc , dar din fericire nu ma regasesc in aceasta situatie. Nu vreau sa spun ca sunt o norocoasa,  ca am fost o vizionara  sau ca familia mea de la pas'opt incoace doar pe un trend crescator a tinut-o. Nu. Ideea este insa, ca asa cum este familia mea, a stiut ca-n totdeauna sa mi arate cum este sa ai, nu sa nu ai. si le multumesc. Si le mai multumesc si ca m-au invat cum sa faci sa ai, si sa nu uiti ca foarte usor se pierde totul.Aici este adevarat  ca mi-am dat concursul. Si nu de teama de a nu cunoaste saracia, pentru ca nu saracia este cea dureroasa ci frustrarea pe care ti-o aduce  este cea care te doboara. O vorba am retinut de la tata, sa nu cheltuiesti niciodata cat produci!Si am tinut-o minte , si chiar am aplicat-o . ...Eeee... e adevarat , produceam suficient in urma cu ceva vreme, dar nu suficient de suficient , incat sa nu -i pot cheltui. Doar ca in toate exista o masura pe care trebuie sa ti-o stabilesti singur. Nu lua bani cu imprumut, iar daca o faci, limiteaza-te la cat sa-ti acoperi cele necesare. Cam asta n-au inteles cei care azi se plang. Le-a scazut nivelul de trai , spun ei... Interesant , spun eu. La ce s-o reduce sau cum s-o traduce acest nivel de trai in acceptiunea lor?? Niciunul dintre ei   nu si-a suplimentat numarul de ore lucrate sau sa-si asume un job part-time, nu au renuntat la concedii si nici la weekenduri. Oamenii astia, nu sunt post-revolutionari, sunt dintre cei ca mine, ca tine, ca noi astia care am crezut ca portocalele se coc de craciun si ca bananele se mananca de pe dulap. Concediile erau vara si atunci trebuia obligatoriu sa-ti programezi plecarea in asa fel incat sa nu te prinda Duminica fara sot pe strada  daca masina familiei detinea numar cu sot... Hotel? ...mai rar! se petrecea concediul la gazda, la cort sau de ce nu ?!la o ruda care avea casa pe langa Constanta:))
cati ani au trecut de atunci?? ..vreo 30 dintre care vreo 26 am avut acelasi nivel de trai, restul de 2-3 ani insa, ne-au marit considerabil nivelul de trai , cu mentiunea ca doar virtual ! A fost un vis cu zane si spiridusi ce stateau in gradina si iti puneau bani in flori, cu magicieni care din baghete iti cresteau afacerea , cu milioane ce cadeau dintr-un plastic introdus intr-o masina ce-ti dadea bani...
Nimic nu s-a intamplat intre timp, doar ca zanele , spiridusii si magicienii s-au intors la job-ul lor, incanta in fiecare zi copiii , pentru ca si-au dat seama ca oamenii mari si-au pierdut cu totul simtul umorului..

p.s
nu-i pamflet, deci trebuie tratat cum se cuvine!