accente naive

Sunete triste aluneca printre
nori de cocori cu aripi
ranite din zboruri de dor.
Valuri rapuse de stanci
adormite ingana frenetic
Un cant trecator.
Freamata frunza cu vise cernite
de vreme inselata.
Totul e gol!
Suflet viu,alearga usor,
iesi din “décor”!

2+1

- accente “naïve” -


2

Cine este 2? Cum s-a format 2? Ce culoare are 2?

2 este o cifra,aparent,oarecare…nici prea mica,nici prea mare, frumos arcuita,cu inclinatie spre dreapta,dar deschidere spre stanga.:)
2 s-a format dintr-o intamplare…in timp ce el tragea linie,ea inca se juca cu bastonasele. Intr-o zi, s-au ciocnit. Au fost atat de uimiti de miracolul creatiei,incat au hotarat sa nu se mai desparta.
Incet-incet, 2 a prins culoare…din galbenul ei si albastrul lui, 2 a devenit verde. Primavara, cutremurata de invidie,a adunat ciripitul pasarilor, aripile fluturilor si zumzetul greierilor si a plecat spre alte zari. Verdele crud al lui 2, parguit de fiorii tomnatici ai iubirii,s-a transformat treptat in rosu. Credeti ca cifra 2 acum e rosie?! Nici vorba… cifra 2 e un curcubeu…un curcubeu deasupra lumii sufletului meu…

Panalaurma2afacutunblogsigatamaoprescpentrucamamemotionatsinumaiamnicitimp.:)

1

Cine este 1? Cine a fost 1? De ce e doar 1?

1 este o cifra apatica,neinteresanta,fara arcuiri,fara inclinatii, fara deschideri si fara culoare. Mai mult,1 este o cifra frustrata, aplecata de povara sechelelor.
Candva,1 a fost si ea un bastonas, un bastonas ludic,cu rotunjimi frumoase,un bastonas care a tzopait vesel pe paginile netede, dornic sa-si intalneasca linia. Vicisitudinile insa,i-au ascutit arcuirea… nu incercati sa-l atingeti,riscati sa va intepati!
1 nu mai cauta linia… 1 hoinareste,1 rataceste, 1 nu se plange,1 nu se amageste, 1 doar aspira la un +…atat si nimic mai mult.

P.S. sa nu va treaca prin cap sa adaugati la titlu “=3”, ca-n bancul ala idiot cu jeep-ul pe care era scris 4*4,iar un nebun scrijelea in fiecare zi “=16”! :)

din suflet..

chiar daca nu ne intalneam cu saptamanile, uneori cu lunile, telefonul mobil ne tinea mereu aproape. Ultima vara insa, a facut sa fim mai des impreuna. Ea este amica mea , eu sunt prietena ei. Sunt prietena ei si asa cum spune ea , sunt unica ei prietena. Este un suflet mare si nu ar duce lipsa de pretendente la aceasta functie-prietena, doar ca omul care a luat-o de nevasta , inca de pe bancile liceului, cel caruia i-a daruit increderea si i-a pus viata si viitorul in maini, nu o lasa sa ai aiba prietene. De ce pe mine ma accepta? Nu-mi pun intrebarea de ce ea m-a acceptat, pentru ca raspunsul il am, intrebarea o pun doar gandindu-ma la el... El care ma cunoaste partial. Mai degraba as spune ca imi cunoaste familia si cred ca de aici ,pe principiul ca aschia nu sare departe de trunchi, m-a lasat sa-i fiu prin preajma. O iubesc .
Intalnirea noastra, a fost una de...povestit, si chiar am sa o fac , acum, aici, chiar daca poate nu-si are rostul.
Venea primavara, imi cautam intr-un magazin o stofa pentru un pardesiu pe care mi-l desenasem eu. Am intrat salutand in gura mare pentru ca stiam toate doamnele ce vand acolo(de pe vremea bunicii, ele tot in magazinul acela lucrau), m-am oprit la doamna Cristina si i-am spus ca ma intreseaza o catifea si ca mi-as dori sa aiba eventual niste flori mari , dar nu colorate ci doar conturate.. Mi-a zambit, mi-a arat ce are in raft si m-a intrebat ce-am mai creat. Eu, cu multa emfaza si multa gestica i-am desenat prin aer viitorul meu pardesiu. O voce fina si cumva venita din adancuri , mi-a spus ca am gandit frumos, ca va fi o piesa de rezistenta si s-a oferit sa mi-l puna ea in opera. M-am uitat la ea, o femeie de... varsta mea, cu haine alese , cu parul strans in coada si cu un zambet sters. Sunt Claudia , i-am spus. Mi-a intins mana si mi-a zambit : Luiza!
Asta este inceputul nostru de prietenie. O prietenie care desi a inceput cu un fir de ata tras pe o catifea , a ajuns intr-un punct in care nici nodurile marinaresti nu o intrec ca si duritate. Tine la mine, o admir, nu ii refuz niciodata nicio propunere( pentru ca sunt de un mare bun simt), mi-e draga si de multe ori renunt la lucruri obligatorii doar sa bem o cafea.
In vara asta , asa cum am spus, ne-am vazut des, am vorbit mult, ne-am sters lacrimi una alteia si ne-am racorit cu un caffe glace pe terasa imensa a casei lu' barbat-su...
De trei saptamani o sun . Nu insistent, dar o sun. Nu mi-a raspuns, desi chiar si atunci cand era plecata din tara imi raspundea, indiferent daca vorbeam un minut sau o ora. Acum nimic. Nici macar un SMS.
Mi-am facut griji fara sa fiu insa ingrijorata. Am crezut ca si-a pierdut telefonul, ca l-a uitat undeva....
Azi, acum, pe seara, m-a vizitat. Venea de la mama ei, de fapt venea de-acasa. Acolo este acasa pentru ea. Barbatul ei, omul care i-a furat tineretea , omul pentru care a suferit, a trimis-o pachet la mama ...
Mama, care niciodata nu s-a impacat cu ideea ca fata ei si-a ratat viata pentru un el care cica o iubea , a primit-o si ii oblojeste ranile .
Sa spun ca m-a durut? Ca n-am avut cuvinte? Ca nu am stiut cum sa vorbesc cu ea? Nu , spun doar atat : ma doare!

...ca musca-n lapte

Pfhiii,ce treburi serioase se discuta p’aici… criza, credite, catastrofe, am pierdut ce n-am avut, darwin si maria theresa, muraturi si cozonaci…
… iar,io,neprihanita, intrasem ca sa reiau ce-am inceput ieri… mai joaca,zamfiro,daca mai poti! :)

“vreau pasiune, vreau emotie, vreau actorie!!! “ - iata cuvintele pe care le repeta copilul meu – sa nu uitam ca are 8 ani! – zi de zi, ca un laitmotiv.
Ne indreptam prea des privirea spre cele de “sus”, uitand sa mai cautam in ochii celor mici. Credeti-ma, avem de invatat de la ei… De-acolo de “jos”( vorbim de o alta scala) ei vad lumea in tushe mult mai clare decat noi. Nu degeaba concitadinul meu, brancusi, spunea: “cand incetam sa fim copii,incepem sa murim”.
Asa ca… daca tot mi-am pierdut cheful de chiuit,hai sa va redau cateva versuri dintr-un cantec pe care desteptul meu copil l-a compus ieri. pacat ca nu-l pot canta! melodia face totul…
“ intr-o seara, dintr-o moara,
se intorcea o para chioara
s-asa povara ducea
ca nici ea nu mai stia.”
:)))))

nuante

am citit postul claudiei . ultimul . trebuie sa recunosc ca mi-a placut . cursivitatea scrisului , logica ideilor . m-am intrebat de asemenea unde se ascunde , vorba Iarinei , trilema muraturilor . raspunsul ? peste tot . intr-o forma sau alta . dar nu despre asta e vorba . am sa privesc postul intr-un mod abstract , de pe banca celor care , la fel ca alte multe mii sau sute de mii, m-am regasit in povestile legate de vremuri in care bananele cresteau pe sifonier .

claudia are dreptate desi priveste lucrurile de pe podium , din loja invingatorilor . adica avand un unghi de a privi extrem de ingust spre in jos . realitatea e un pic diferita . e diferita pentru ca doamna criza , caci despre ea este vorba , nu ne-a lasat cu ochii-n soare doar pe noi romanii . au mai fost alte cateva sute de milioane , de peste tot din lume , unii mai cu stare , altii mai saracuti , pe care criza i-a prins pe picior gresit . cu totii , impinsi de lacomie sau de nevoie , incercand sa-si faca viata mai usoara sau doar gandind superficial s-au ars in asa numita "crestere a nivelului de trai " . si evident , in caderea lui abrupta care a urmat . iar pe aceia despre care vorbesc e greu sa-i arat cu degetul si sa plec de la premiza ca au gresit . caci nu ei ci sistemul i-a impins sa-si duca viata pana acolo unde plapuma li se intindea . foarte firesc de altfel . fiecare si-a intins plapuma pana unde a crezut de cuvinta sau pana unde , intr-o societate fireasca , care-ti asigura stabilitatea , e firesc sa ti-0 intinzi . bula asta imobiliara despre care s-a tot vorbit nu exista de ieri de azi . de prin anii '90 lumea s-a intrebat de unde si pana cand . nu aici . aici eram la ani lumina de tot ceea ce se intampla in alte parti . uite ca cinsprezece ani mai tarziu cu aproximatie bula s-a spart . nu-i vorba , in anul 2000 s-a spart o alta bula , a dot-com-urilor . care la fel , a afectat o multime de oameni . nu in aceasi masura ca in 2008 . pentru ca desi totul prognoza asa ceva , globalizarea nu era inca la nivelul de astazi iar 9/11 a focusat economiile si resursele intr-o alta directie asa ca multe falimente rasunatoare de la vremea respectiva au fost echilibrate de o ridicare a altor directii si repere . pot sa va garantez ca in urmatorii doi ani cel putin un razboi va aparea din aceleasi motive . poate nu foarte mare dar cu siguranta european si cu siguranta cu victime colaterale . dar care , intr-un fel sau altul , va face din nou economiile sa se regenereze . asta asa , ca sa aruncam o privire dincolo de gardul asta al nostru , pur romanesc .

in Romania , ca peste tot in lume , oamenii au functionat ca in orice societate normala in care , intr-un mod inerent fiecare s-a intins cat i-a fost plapuma . strungarul dintr-o fabrica oarecare a fost fericit cand guvernul a ridicat stacheta salariului mediu pe economie caci si salariul lui a crescut . economia infloritoare . ce sa faca omul , sa stranga ? a strans toata viata lui sa-si ridice copilul cu o treapta mai sus . acum s-a gandit ca a venit vremea lui . sa-si cumpere un televizor si un frigider nou , sa-si bucure inima si nevasta . eventual , daca era sef de sectie , s-a gandit sa treaca de la doua camere la trei ca tot erau doar cateva mii in plus caci intretinerea era mai ieftina la doua camere si aveau mai multa cautare . dar deh , omul a spus ca e gospodar si cand ii e bine pune deoparte ca pe o investitie . ce daca nu avea bani cash ? suntem societate de consum si toata lumea trambiteaza ca asta e doar inceputul si ca economia duduie . si daca nu-i creste salariul tot o poate duce asa , din picatura in picatura inca cativa ani platind rate din salariul pe care-l are . si bufff ! a venit anul 2008 . apoi 2009 . apoi 2010 . sute de fabrici si fabricute s-au inchis , strungarul si seful nostru de sectie au ajuns pe drumuri caci indiferent de cat de buni erau ei , aveau deja o varsta sau locurile erau deja ocupate in celelalte 2-3 fabricute care au ramas . legea selectiei naturale . al dreaq Darwin . acum nu stiu pe unde sa scoata camasa caci banca ii va executa . fie pentru televizorul nou care acum nu mai e nou fie pentru camera aia in plus ... care-i va duce pe drumuri . o lectie de viata dura . sau foarte dura . nu pentru noi romanii . pentru un intreg mapamond . noi am fost doar victime colaterale . care oricum nu aveam exercitiul unui nivel de trai indestulat pe termen lung . intrebati putin mai la vest sau mai la est de noi . intrebati in ungaria , intrebati in grecia , intrebati in italia , in spania , in portugalia sau irlanda . intrebati in USA . hm ... diferenta consta doar in modul de lamentare . ei , sau parintii lor , sau bunicii lor, au mai trecut prin asa ceva . noi nu . asta e singura diferenta . parca-mi amintesc de maria teresa si de ale ei spuse ( desi stiu ca nu erau ale ei :D ) : nu au paine ? sa manance cozonac atunci ! ... dumnezeule , ce se potriveste !

trist dar adevarat...

V-am mai spus ca zilnic ma vad cu diverse persoane. In marea lor parte oameni pe care-i intalnesc pentru business.Azi ca de altfel in oricare alta zi de lucru, am intalnit diversi cu diverse probleme..Marea majoritate dintre ei mi se plang.. Fie ca au ramas fara serviciu, fie ca nu le ajung banii, fie ca nu-si mai pot plati datoriile la banci, fie ca nu isi pot achita traiul de zi cu zi. In esenta totul se traduce la scaderea nivelului de trai. Este o realitate pe care din pacate trebuie sa recunosc ca o cunosc , dar din fericire nu ma regasesc in aceasta situatie. Nu vreau sa spun ca sunt o norocoasa,  ca am fost o vizionara  sau ca familia mea de la pas'opt incoace doar pe un trend crescator a tinut-o. Nu. Ideea este insa, ca asa cum este familia mea, a stiut ca-n totdeauna sa mi arate cum este sa ai, nu sa nu ai. si le multumesc. Si le mai multumesc si ca m-au invat cum sa faci sa ai, si sa nu uiti ca foarte usor se pierde totul.Aici este adevarat  ca mi-am dat concursul. Si nu de teama de a nu cunoaste saracia, pentru ca nu saracia este cea dureroasa ci frustrarea pe care ti-o aduce  este cea care te doboara. O vorba am retinut de la tata, sa nu cheltuiesti niciodata cat produci!Si am tinut-o minte , si chiar am aplicat-o . ...Eeee... e adevarat , produceam suficient in urma cu ceva vreme, dar nu suficient de suficient , incat sa nu -i pot cheltui. Doar ca in toate exista o masura pe care trebuie sa ti-o stabilesti singur. Nu lua bani cu imprumut, iar daca o faci, limiteaza-te la cat sa-ti acoperi cele necesare. Cam asta n-au inteles cei care azi se plang. Le-a scazut nivelul de trai , spun ei... Interesant , spun eu. La ce s-o reduce sau cum s-o traduce acest nivel de trai in acceptiunea lor?? Niciunul dintre ei   nu si-a suplimentat numarul de ore lucrate sau sa-si asume un job part-time, nu au renuntat la concedii si nici la weekenduri. Oamenii astia, nu sunt post-revolutionari, sunt dintre cei ca mine, ca tine, ca noi astia care am crezut ca portocalele se coc de craciun si ca bananele se mananca de pe dulap. Concediile erau vara si atunci trebuia obligatoriu sa-ti programezi plecarea in asa fel incat sa nu te prinda Duminica fara sot pe strada  daca masina familiei detinea numar cu sot... Hotel? ...mai rar! se petrecea concediul la gazda, la cort sau de ce nu ?!la o ruda care avea casa pe langa Constanta:))
cati ani au trecut de atunci?? ..vreo 30 dintre care vreo 26 am avut acelasi nivel de trai, restul de 2-3 ani insa, ne-au marit considerabil nivelul de trai , cu mentiunea ca doar virtual ! A fost un vis cu zane si spiridusi ce stateau in gradina si iti puneau bani in flori, cu magicieni care din baghete iti cresteau afacerea , cu milioane ce cadeau dintr-un plastic introdus intr-o masina ce-ti dadea bani...
Nimic nu s-a intamplat intre timp, doar ca zanele , spiridusii si magicienii s-au intors la job-ul lor, incanta in fiecare zi copiii , pentru ca si-au dat seama ca oamenii mari si-au pierdut cu totul simtul umorului..

p.s
nu-i pamflet, deci trebuie tratat cum se cuvine!

iu-huuuuuuu...

mi-am luat iphone, iphone 4.
mi-am luat iphone pentru fiica-mea...pana la urma la ea a ajuns.:)
mi-am luat abonament,abonament de telefon cu numar nou.
mi-am luat numar nou pentru barbatu-meu...ca sa nu ajunga la el niste sms-uri de neinteles.
mi-am luat angajamente...mi-am luat plansu' in piept si rasu' in spinare.
mi-am luat pana la urma.
unde vreau sa ajung? ma credeti ca nu ma mai intereseaza tzinta?!...traiasca hoinareala! cum? exista riscul sa ma ratacesc? nu-i bai, mai citesc o data "destin" si ma regasesc.:)

mai oameni buni,hai sa dam mana cu mana si sa facem o spirala...aha,d'aia de integrare in absolut :),dupa care s-o dam in hora miresei ...
theone-eeee,ma auzi? cla, capul sus,tine ritmu' si calc-o bine! mama ei de viata!:)) si daca n-o stim , ce? o facem pe a lui kazantzakis...pana la urma, imbrodim noi o hora.:) sa cante muzica! de la musique avant toute chose...

...si zau ca nu m-am dilit :))

tablou din frunzele unui copac putin exotic

Mi-am amintit de un tablou . Un tablou peste care a trecut o iarna, o primavara si o vara. Un tablou ce azi si-ar putea sarbatori ziua de nastere. ..

Mai sunt doar 3 zile din toamna asta! Ce pacat ca se termina! Stii?! Mie nu mi-a placut niciodata atat de mult toamna ca anul acesta:)..
De ce spui asta, iubita mea..? Nici vara nu cred ca a avut acelasi farmec ca pana anul acesta.
ai dreptate ! Dar iarna, iarna , cum a fost? Vezi? Nu-mi mai aduc aminte nimic din iarna ce-a trecut??
-ooo...iarna a fost lunga, a tinut 35 de ani!
-cum asa?? glumesti?
-nu iubita mea.. totul a fost inghetat pana la noi.

Ea iesise de la serviciu. El, ca-n fiecare dupa-amiaza, o astepta ca impreuna sa mearga acasa. In acea zi soarele avea o stralucire aparte : un galben istovit isi arata pe cer, o lumina calda dadea pamantului. Iar frunzele pluteau prin aer in vreme ce copacii nostalgici le urmareau cu privirea. Il vede , si zambind il saruta. O vede, si implinit o ia de mana. Simte cum mana ei se pierde in mana lui, cum umarul ei s-a asezat la fix sub umarul lui, cum pasii lor stiu calca in acelasi ritm. Sunt fericiti desi nimic nu s-a intamplat in plus fata de ieri, cum tot asa nimic nu va fi special maine. Azi insa, este o alta zi din viata lor impreuna si doar atat conteaza.
Frunzele se impleticesc printre pantofii lor. Ea le priveste zambind si le spune poezii. El surade si o roaga sa nu se opreasca. Prin fata ii trec imagini cu copiii lor ce stau cuminti cu fetele pe perna ascultand poeziile spuse de mama, cu draperiile pe care impreuna le-au ales dintr-un magazin uitat de vreme pe o strada din Londra, cu florile din husa canapelei, magnolia pe care va trebui sa o fereasca de viscolul iernii, cu cainele ce sta cuminte pe scara din spate a casei , cu sezlongul pe care toata vara l-a impartit cu ea , citind. O clipa ramane pe ganduri. Ea este acolo cu el,ii spune poezii, culege frunze, rade si ii spune ca intr-o zi se va apuca de pictat. Ce mult ii place cand o vede fericita ! Asa simte ca si el este fericit si o incurajeaza sa picteze, sa scrie , sa spuna poezii, sa rada , desi amandoi stiu ca maine dis de dimineata ea va pleca spre birou si nici de cum spre atelierul cu pensule si panze. Macar sa visezi, macar sa-ti doresti, macar sa tanjesti, sa ai la ce sa speri, sa ai ce sa astepti.
Mana in mana se indreapta spre casa. Mana ei dreapta este strans prinsa in mana lui stanga. Mana ei stanga tine firav un manunchi de frunze frumos colorate.
Parfumul uscat al frunzelor se simte si azi din rama ce sta pe biroul lui. Din cand in cand il priveste si o mai iubeste cu ochii pe ea, intoarce tabloul si vede scris ""niciodata toamna nu fu mai frumoasa.."" Si atunci isi aduce aminte ca maine este ziua tabloului lor...

rasu'-plansu'

Sambata seara am baut un vin,buuuun vin,si…am plans. Duminica seara am baut un vin,acelasi vin,si…am plans. Luni seara am baut un must si…am plans din nou. Daca bei si devii prost inseamna ca ai baut degeaba, spune o maxima izvorata cu ceva timp in urma din putzul nesecat al “inteligentei” mele. Se pare ca iar am baut degeaba…
Voua nu vi se pare ca suntem prea tristi?! Citesc postarile de pe blogul asta si…plang. Theone se insoara (sa fie intr-un ceas bun!*) pentru ca a descoperit piatra filosofala,tinerete fara batranete, in timp ce doua stafide buclucase ii provoaca sinapse…si eu plang. Claudia developeaza trileme galopand frenetic spre muraturi..si ,v-ati prins,plang. Plang chiar si la comedii…plang cand citesc o carte ieftina, plang cand ascult o melodie care-mi rascoleste amintiri, plang cand imi strang copilul in brate,plang cand visez ingeri (aici am toate motivele din lume sa plang)…plang inainte ca rimelul sa-mi atinga genele,plang cand ma lovesc si plang si atunci cand nu ma lovesc…plang intruna…dezbat nimicuri cu cel cu care imi impart destinul si…ma opresc din plans,nu-l consider demn de lacrimile mele. pana si asta ma face sa plang: faptul ca ma opresc din plans..bleah.. la naiba cu atata plans! Gata,m-am hotarat,vreau sa rad! Si voi incepe cu mine…
Incepand de azi… MA rad.

*apropo de ceas…iar imi vine sa fac praf niscai vorbe de duh…
proverbul zilei:
n-aduce anul …nu merge de multe ori la apa.
A? e lipsit de sens? Mie nu mi se pare…
:))

Nota: nu-i asa ca nu v-ati prins ca am citit “destin”? :) da,l-am citit si nu vreau sa comentez. In schimb, va voi spune o poveste:
candva, demult,fiica mea si-a lipit urechea de pieptul meu si a exclamat cu stupoare:
“-cine bate,mama?
-inima,am raspuns dezinvolt.
-pai,de ce stai? Deschide repede si las-o sa intre!”
Biata mea inima… inca mai tremura la usa… de frig?! Nici vorba… 

Inca o nota : concurs,teme, 99 de cuvinte,podium… nu e corect! Cei indragostiti intotdeauna inving. Hai sa nu trisam…:)

Destin

suntem in concurs. Eu mi-am ales ca si tema de scris Destin, theone Iubire iar Iarina pregateste si ea ceva pe care il tine in mare secret. Nu am avut timer-ul pornit, nu avem timp stabilit pentru postare, pur si simplu avem un numar de cuvinte maxim pe care il putem folosi :99.Asta-i toata filosofia si in plus de asta conteaza esenta postului. Asa ca ..sa incep:
Asa spune DEX-ul ...

DESTÍN, destine, s. n. 1. Soartă, viitor. 2. Forță sau voință supranaturală despre care se crede că hotărăște în mod fatal și irevocabil tot ce se petrece în viața omului; fatalitate. – Din fr. destin

destin= soarta , viitor..
.Nu cred ca as pune niciodata semnul egal intre destin si viitor. Din punctul meu de vedere destinul inseamna tot ceea ce ti se pregateste de cand apari pe lume si pana pleci. Certitudinea in viata noastra o reprezinta nasterea si moartea. Cele doua evenimente ne sunt clare si certe. Tot restul lucrurilor de care avem parte, sunt intamplari aleatoare ce devin realitati datorita alegerilor pe care fiecare dintre noi le facem la un moment dat. Vorbeam candva cu prietena mea despre adolescenta .Fiecare dintre noi nascandu-se , copilarind , studiind pana la facultate , in orase diferite. Cu toate astea am gasit o multime de similitudini ..de la faptul ca amandoua il citeam pe Rebreanu, iubeam poeziile lui Stanescu sau proza lui Marin Sorescu. Amandoua ne-am dorit sa mergem spre o facultate din Iasi si totusi , din colturi diferite ale tarii, si nestiind ca cealalta exista, ne-am indreptat spre o alta facultate cu profil total diferit de cel pe care il gandisem. Sa fie soarta cea care ne-a ajutat sa alegem acesta specializare doar pentru a ne intalni? Sa fie fatalitatea cea care a facut ca amandoua sa ramanem in acest oras si sa avem grija una de cealalalta? Sa fie o forta sau o vointa supranaturala care amandorura ne-a dat copii in zodia Taurului si care pe alocuri seamna ? Sa fie ce?!...cand amandoua am zambit la acelasi film, am plans la aceeasi melodie , am deschis ochii asupra acelorasi valori, chiar daca eram departe fizic in acel moment? Daca soarta ne-a adus impreuna, daca destinul ne-a dat atatea in comun, daca voință supranaturală despre care se crede că hotărăște în mod fatal și irevocabil tot ce se petrece în viața omului exista , atunci ma astept ca ea, prietena mea, sa fie fericita ! Stiu ca merita, cum tot asa stiu ca maine ma va suna sa-mi spuna c-am trisat cu postul..ca Destin, era o tema ce trebuia trata altfel.
p.s
va las voua podiumul, nu ies din concurs, dar mi-am ales un alt mod de a va spune ca va iubesc:)
claudia

Marilena

iubesc . de fapt nu iubesc . sau nu e vorba de iubire in definitia general acceptata . e altceva . sau asta e . pana si eu am invatat intr-un final ceea ce e iubirea .

iubesc astazi un strop mai mult ca ieri . iubesc ceea ce nu am iubit niciodata . iubesc . uneori iti iubesc umbra . alteori , asa cum stii , te iubesc cu mana dreapta si ochiul stang . uneori iti iubesc minciuna . alteori te iubesc pe tine , dezbracata . dezbracata de toate apucaturile . uneori te iubesc imbracata . in tot ceea ce-mi pot imagina ca am fi fost fiecare dintre noi daca ne-am fi cunoscut la 20 de ani . alteori iti iubesc piciorul drept . asa , cum sta el stramb uneori cand se odihneste . uneori iti iubesc zambetul . ba nu , pe el il iubesc tot timpul . arar iti iubesc cremele . desi stiu ca ele ajuta sa-ti pot iubi frumos epiderma . de cele mai multe ori insa le urasc . pentru ca iti pot intra in piele . alteori iti iubesc gesturile . poate pentru ca le cunosc pe toate . de fapt de cele mai multe ori te cunosc asa cum nimeni nu te cunoaste . nici mama ta , nici tatal tau . nici macar cea mai buna prietena a ta . uneori iti iubesc profunzimile . alteori ma amuza egocentrismul . dar si asta e o forma de iubire . alteori iti iubesc umbra . stii ca ai o umbra frumoasa ? nu , nu stii . iti iubesc atitudinea . uneori . ba chiar si superficialismul ti-l iubesc deseori . mintea de cele mai multe ori . desi este atat de ingrozitor de intortocheata . probabil ca tocmai de aceea iti iubesc alteori simplitatea cu atata patima . nu-ti pot iubi prezenta . imi poate fi in schimb dor de ea cand nu esti aproape . altfel as putea sa iubesc la fel si aerul . si nu-l iubesc . doar am nevoie de el . altfel mor . iti iubesc in schimb limba . si nu atunci cand e despicata in doua . ti-o iubesc simplu . asa cum tot simplu iti iubesc momentele de tandrete . ai o stralucire in ochi . si pe aceea ti-o iubesc . cand apare . alteori iti iubesc copii . cei pe care ii ai si cei pe care nu i-ai facut . cel mai tare pe cei pe care o sa-i faci . nu fac insa diferenta intre ei . uneori iti iubesc glezna . e subtire . se potriveste cu tine . e discordanta doar cu starea ta de spirit uneori ... alteori iti iubesc locul . locul de pe ceafa unde te vei tatua . stiu ce ai sa scrii . nimeni altcineva nu va stii . nici macar copii . iubesc cum ma saruti uneori . ca si cand ar fi ultimul sarut de care vom avea parte . mi te daruiesti . toata . cred ca in momentele alea te-as putea omori si ai fi fericita . pur si simplu stiu . iubesc si asta . iubesc momentele in care realizezi cat de mult ma iubesti . pentru ca e dincolo de tine . pentru ca nu controlezi . pentru ca nici tu nu stii ce sa faci in acele momente . noroc ca te maturizezi . si inveti sa te daruiesti . absolut .

nu poti sa vorbesti despre iubire in 99 de cuvinte

a iubi . iubit . iubita . iubire . cuvinte . substantive . verbe . uneori atribute si adjective . abstract . probabil cel mai abstract cuvant sau lista de cuvinte cu putinta . cand auzi "durere" te intrebi ce fel de durere . cand auzi "frumos" te uiti la persoana din fata ta ca sa-ti dai seama unde si cum poti sa o situezi fata de gusturile tale . cand auzi "ura" te intrebi ce anume a declansat-o . cand auzi "iubire" niciodata nu te gandesti decat la propriile emotii pe care le-ai trait odata . sau ai crezut ca le traiesti . sau le traiesti chiar si in momentul asta . sau ... nu le-ai trait niciodata desi ti-ar fi placut sa ti se intample . iubirea e o stare de fapt . atat de hulita de unii , atat de dorita de altii . pentru ca , culmea , iubirea nu inseamna neaparat fericire , nu inseamna neaparat implinire , nu inseamna neaparat nici durere sau placere . iubirea nu se poate defini . iubirea nu e un sentiment bilateral . e un sentiment unilateral . iubirea inseamna forta de a te darui . iubirea nu inseamna senzatiile pe care le incerci in compania cuiva . iubirea inseamna momentul in care oferi . inclusiv posibilitatea de a fi ranit . abia iubirea impartasita te face sa stii ca nu vei fi ranit .

oamenii arareori iubesc . uneori pentru ca pur si simplu nu pot . alteori pentru ca le e frica . uneori pentru ca se abtin . alteori pentru ca se pierd . uneori pentru nu gasesc pe nimeni care sa merite ..... de cele mai multe ori pentru ca ... nu stiu sa o faca . calculeaza . prezumand ca iubirea e o chestiune de calcul al probabilitatilor .

sa-ti fie dor de viitor ...

uneori imi e dor de viitor . nu stiu daca e ciudat . sau poate e . asta-i insa sentimentul . nu e vorba de vise sau de planuri . nu e vorba de momentele-n care-mi rasare un zambet pe fata imaginandu-mi "cum ar fi " . nu , e vorba de momente pe care uneori le "simt" de parca ar fi fost ieri , desi ele nu s-au intamplat nicicand . momente in care-mi pare ca astept sa ma strige cineva si stiu exact cine , momente in care am senzatia ca trebuie sa intervin intre mama si fiu sa aplanez vreun conflict si ii caut din privire , momentele in care imi caut iubita prin pat sa o strang in brate in timp ce ma uit la vreun film , momentele in care imi vine sa ma duc sa verific daca doarme bebelushul ....

mda ... ciudata e mintea umana . si emotiile care-o inconjoara . hm ... sunt pe aratura , nu ? da ?! si ce daca :)

Nuanta

mi-am spus povesti, mi-am imaginat personaje, mi-am creionat vise si chiar mi-am cladit propria lumea. O lume in care au trait toti , dar de care nimeni niciodata nu a stiut ca exista. Au  locuit acolo  nestiind o secunda ca lumea mea i-a primit doar pentru ca eu, sa nu ma plictisesc.Sunt hotarata acum, sa le aduc la cunostinta ca  vreau sa -mi colorez frumos ceea ce mi-am construit de-alungul timpului, si ca ..fara sa vreau punand culorile , am sa-i patez pe careva dintre ei sau poate..nimeni nu va iesi neatins de CULOARE. Motivul este simplu,  nu stiu sa manuiesc pensula si  pentru ca ma grabesc sa pun CULOAREA, am sa folosesc un aspirator care va imprastiat peste tot culoarea pe care am inventat-o combinand ani de zile nuante. Am luat zilnic din ultimii 10 ani de viata culori din tot ce am trait. Au fost zile in care galbenul si verdele erau preferatele mele, puneam apoi albastrul din cerul verii , ivoriul din valul marii, rosul din obrazul copiilor si nenuanta din vantul ce uneori imi flutura parul.Aduagam nedefintele culori ale sufletului meu, irizatiile inimii si straluciri ale privirii. Toate mi-au dat combinatia din care a aparut CULOAREA . Culoarea vietii mele. o viata ca un tablou de picasso , supradimensionata si microscopica pe alocuri. Culoarea pe care am gasit-o , dar cu care inca nu am avut curaj sa-mi pictez lumea.De teama ca nimeni cu o unda de negru din privire sau un mov dintr-un zambet prefacut sa-mi altereze culoarea..

da.

da..

doar ea...
pe ea mereu , mereu n-o voi uita
si toata viata mi-am dorit s-o pot avea..
caci, eu..nu pot trai decat iubind-o doar pe ea...
e steau mea si viata si crucea mea
doar ea..
si fericirea nu se cumpara, cu toate c-as putea
e-o fericire searbada si sluta fara ea
caci ea e jumatatea sferei mele si din ea
si doar din ea
in mii de stele daca vreau m-as transforma

exista o lume unde pestii pot sa zboare

deja e un citat celebru . pentru mine . si nu doar pentru mine . e chintesenta atator lucruri . spuse sau nespuse . gandite intr-un anume moment . vorbe care-au adus zambete condescente odata . cuvinte care-n inlantuirea lor , un pic nebuna ,spun totul despre viata . ba chiar spun multe de neexprimat in orice alt mod . poate tocmai pentru ca eu sunt un nebun frumos mi-au parut asa de dragi din prima clipa . firesti . naturale . au spus atatea cate se pot spune despre lume . nimic nu-i imposibil , imposibilul doar dureaza ceva mai mult ...

de-as sti sa vorbesc..

O alta zi , un alt sfarsit de saptamana, un alt post pe blogul meu. Asa gandeam cu putin timp inainte de a ajunge acasa si a citi Iarina... Aveam in minte sa postez ceva despre despre weekend , barbeque, nunti si zile de nastere.. Nu pot. Postul Iarinei mi-a trezit in minte imaginea ingerilor ei. Nu mi-a amintit, pentru ca niciodata nu am sa-i pot uita ingerii.., pur si simplu nu se poate. Sunt lucruri pe care le uiti , pentru ca ele sunt sa fie uitate, sunt lucruri pe care le uiti , pentru ca vrei, sunt lucruri pe care si daca vrei sa le uiti , nu poti! Eu nu vreau  si nici nu cred ca am sa-i pot uita ingerii. I-am cunoscut, i-am iubit cat mi-a fost permis, i-am privit cu drag si m-am apropiat de ei. Unul din ingerii , imi trimitea prajituri cu visine si pricomigdale, celalat inger , m-a pus pe ganduri spunandu-mi ca""exista o lume in care pestii pot sa zboare""....Ce-am mai zambit atunci , gandindu-ma vizual la niste pestii ce statea alaturi de pescarusi pe cer. Atat am putut eu, atunci, sa inteleg din ce-mi spunea ingerul. Acum, de-as sti sa vorbesc cu ingerii Iarinei, unuia i-as saruta mana si l-as ruga sa-mi mai faca un pandispan cu visine , iar celuilalt i-as saruta ochii si ar intelege ca asta este modul meu de-ai spune ca si eu   acum,vad lumea in care pestii pot sa zboare...

Ingerii dor...

In urma cu doua nopti am visat ingeri... nu orice ingeri,ci ingerii mei.doi.
Unul era ciufulit si se pregatea de "somn", celalalt zambea. l-am privit o clipa pe cel ciufulit si l-am iubit cu privirea pe cel care zambea.mai mult,am tanjit dupa el... stiti ce inseamna sa tanjesti in vis?! nu are nicio legatura cu realitatea. nu e nici mai intens,nici mai trist...e doar inexplicabil de diferit.
cine se scola de dimineata rastoarna carul mare. asa ca am preferat sa tanjesc cat mai mult,ataaat de mult incat copilul meu era gata-gata sa intarzie la scoala. m-am trezit intr-un tarziu si am inceput sa caut cu disperare prin asternuturile sifonate o pana din aripile ingerilor mei. de ce?! pentru ca atunci cand ti-e dor...ingerii dor.

Si totusi... buturuga mica nu ajunge niciodata departe.
:(

graunti de praf ... de stele

acum cateva zile , intr-un meeting profesional , am intalnit o femeie . o femeie frumoasa . chiar extrem de frumoasa as putea spune . avea 39 de ani . desi spectaculoasa prin insasi naturaletea ei , stiai exact ca avea spre patruzeci de ani . nu aveai vreun dubiu . mi-am imaginat cum arata femeia asta cu 10 ani in urma si sunt absolut convins ca iti taia respiratia . de fapt , totul a pornit de la un gand care mi-a rasarit in minte in mod spontan : oau , ce frumoasa a fost femeia asta la viata ei ! in clipa imediat urmatoare mi-am amintit ca eu insumi am trecut de pragul de 40 de ani si ca nu ar fi trebuit sa gandesc asa . cu toate astea si plecand de aici , au inceput sa mi se imbulzeasca in minte intrebari si alegatii din cele mai diverse , de la de ce imbatranesc diferit barbatii si femeile pana la de ce unii , barbati sau femei deopotriva , arata la 40 de ani intr-un fel , de ce la aceasi varsta altii arata de 60 sau de ce unora nu le poti da varsta ...arata tot timpul tineri , de parca trecerea timpului nu are nici o legatura cu ei intr-un mod indisolubil . sa fie modul de gandire ? sa fie ceva genetic ? sa fie sufletul , intr-o perpetua tinerete ? sa fie grija de propria persoana ? sa fie faptului ca unii sunt "vii" si intr-o continua agitatie in timp ce altii sunt deja impacati si in esenta nimic nu s-a si nu se va schimba in viata lor ? tot atatea intrebari fara raspunsuri ...

ieri am vazut o alta femeie . aveam intalnire cu ea . m-am uitat lung la ea . o aparitie . inalta , frumoasa , subtire . vie . zambitoare . luminoasa . tanara . privire scormonitoare . i-am dat undeva in jur de 26-27 si m-am intrebat cum va arata femeia asta peste 10 sau 15 de ani . am zambit condescent gandului meu . apoi am aflat : avea 38 de ani ! gata , ma insor !!:)

In cautarea condeiului pierdut...

Fiind baiet paduri cutreieram…. Mi-e dor sa scriu…mi-e dor sa scriu…mi-e dor…mi-e…aaaaa….
Unde sunt padurile de altadata?! Aha…parca e mai bine asa… unde sunt padurile?! Unde sunt copacii?!...falnicii copaci…esente tari… unde sunt copacii din ale caror inimi imi construiam condei?! Mi-e dor… mi-e dor de fosnetul frunzelor …mi-e dor de verdele crud …mi-e dor de murmurul ghindelor…mi-e dor de stejari! Fara ei,nu am condei…pur si simplu …

“Am legat copacii la ochi
Cu-o basma verde
Şi le-am spus să mă găsească.
Şi copacii m-au găsit imediat
Cu un hohot de frunze.

Am legat păsările la ochi
Cu-o basma de nori
Şi le-am spus să mă găsească.
Şi păsările m-au găsit
Cu un cântec.

Am legat tristeţea la ochi
Cu un zâmbet,
Şi tristeţea m-a găsit a doua zi
Într-o iubire.

Am legat soarele la ochi
Cu nopţile mele
Şi i-am spus să mă găsească.
Eşti acolo, a zis soarele,
După timpul acela,
Nu te mai ascunde.

Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile
Şi toate sentimentele
Pe care am încercat să le leg
La ochi.”

Marin Sorescu

i did it again!

fiind ca tot a venit vorba de pe unde au umblat gandurile unora dintre noi( a se citi postul lui the one:)))), nu pot sa nu spun cum ca mie mi-au umblat pasii azi , de nici mintea nu-mi gandea ca as fi putut ajunge acolo!
De cu dimineata mi-am petrecut vreo ora intr-un salon de cosmetica , unde mi-am rasfatat unghiile cu putin mov:), mai apoi mi-am indreptat atentia spre locul de munca , suficient de putin incat sa nu-mi obosesc creierii si suficient de suficient incat sa-mi fac temele si sa semnez condica. Un telefon primit m-a facut sa-mi repozitionez prioritatile si sa ma indrept spre o institutie bugetara unde onor programului birocratic , circa 2 ore mi le-am petrecut printre 3 angajati ce purtau de colo-colo niste hartii, comentau meciul de aseara dintre FC Barcelona si...nu-mi aduc aminte cine, degustau niste cornuri cu gem si culmea! printre toate aceste activitati isi trimiteau prin bluetooth o melodie cica en-vogue. Dupa cele 2 ore in care in sfarsit mi-au iesit si mie hartiile , dar si foc pe nari:)),m-am indrepat din nou spre birou unde trebuia sa rezolv niste raportari , ce bineinteles, erau urgente. Ca daca nimic nu merge macar raportarile sa fie bine facute. Cu astea toate facute , si luand in calcul faptul ca azi imi aparea in vizita anuntata o prietena , mi-am strans bagajele si am plecat sa o astept. A aparut zambitoare , zambet sincer dealtfel. Mi-e draga si stiu sigur ca impartasim acelasi sentiment . Ne-am spus rapid de cat de bine aratam, de cat de frumos ne vin rochiile, pantofii si gentile , si am pornit sa-i arat repede ce mai este nou pe la max mara , paciotti si cum poti cumpara la sfert de pret armani si ferre. N-a fost greu deloc sa golim portofelul , sa apleam la carduri si sa ne delectam in plina perioada de cut cost , cumparand lucruri ce stiu sigur ca daca nu le-am fi avut...nicio lacrima nu ar fi curs!
Vezi iubitul meu, ce ne face diferiti? Tu nici macar nu ti-ai cumparat stafide , desi o zi intreaga le-ai gandit si zambit, in vreme ce eu nici gand n-am avut si totusi din nou mi-am sufocat dressing-ul:))

literatura usor erotica

astazi am zambit . am zambit mult . am zambit des . fara un motiv aparent . asa mi-a venit . imi place sa zambesc . chiar daca unii imi iau zambetul ca fiind unul tamp . uneori imi place sa fiu luat de prost . orice om inteligent prefera sa-l ia prostii de mai prost ca ei . asa ii poate analiza mai indeaproape . astazi insa nu am zambit tamp . astazi am zambit si atat . mai mult decat atat , uneori astazi am zambit de unul singur . de fapt in cea mai mare parte a zilei am zambit de unul singur . eu , cu mine si cu gandurile mele . stiti la ce ma gandeam ? ma gandeam la stafide ! v-ati intrebat vreodata cum apar stafidele in gandurile noastre ? pur si simplu , cum ar putea sa apara o stafida , asa , tam-nisam , in gandurile mele ? nu , nu aveti de unde sa stiti . pentru ca nici macar eu nu stiu . dar asa s-a intamplat . si nu a aparut doar una ci doua . astazi , aproape toata ziua , m-am jucat cu doua stafide la mine in gand . din cand in cand le-am simtit si gustul . ba chiar le-am si mirosit inainte sa le simt gustul . nu va intrebati . nu veti gasi raspunsuri . doar eventual retorice . pentru ca stafidele nu ar trebui sa apara in ganduri in miezul zilei . nu se cade . nu se face . si cu toate astea se mai intampla . sunt curios ce imi va rasari in gand maine ....

ginger&soda

am vazut un film astazi . nu cine stie ce film . un film comercial , un strop infantil . un film pentru copii . cu personaje hiperbolizate sau idealizate . lucru sesizat pana si de fiu-miu de 12 ani ...in esenta asa era . doar ca el a ragusit de ras iar mie mi-a ramas un zambet pe figura . pe care-l am si acum .

uneori imi imaginez si eu viata , asa , ca pe a personajelor dintr-un film . idealizata . ce frumos si simplu ar fi sa zambem des . chiar si fara motiv . ce frumos si simplu ar fi ca atunci cand iubim sa o facem fara frica . ce frumos ar fi sa traim fiecare zi gandind frumos . ce frumos ar fi sa ne bucuram in mod real de toate cele care ne inconjoara . sa nu uitam ca pana si faptul ca respiram e un dar . sa ne bucuram de zambetul altuia , pe care nu-l cunoastem si nu-l vom cunoaste vreodata si care-si intretaie drumul cu noi pentru o clipa , interesectandu-se cu noi intamplator la intrarea intr-un magazin . sa ne dorim ca oamenii sa-si doreasca sa-i fie bine caprei vecinului . sa cunoastem oameni care asta fac . sa visam frumos si sa nu uitam sa ne transpunem visele in realitate . sa nu uitam ca nimic din ceea ce facem nu e neaparat doar rodul muncii noastre si ca e si cate un branci de la destin .... si ca uneori intelept si frumos e ca noi sa fim destin pentru altii . sa iubim cu toata fiinta noastra si sa ne daruim ca atare . frica omoara iubirea . frica ca atunci cand ma daruiesc celalalt va folosi ceva impotriva mea . pai atunci care-ar mai fi sensul de a ma darui ?! da , pot sa fiu dezamagit . dar e un risc asumabil . caci altfel as trai si iubirea ingradita . de mine insumi . intr-o colivie de aur . care ramane insa o colivie .

si eu te iubesc femeie mea albastra ....

de la tara cu dragoste:)

Abia isi mai cara sufletul chinuit. Abia isi misca pleopele ce stateau sa-i cada peste ochii mari si goi ca doua prapastii. Cu toate astea, si nu doar cu astea , cu o masina mare si impersonala, cu un catel ce motaia pe bancheta din spate a hardugiei impersonale, mergea inainte printre sirurile de masini pe care oameni nevinovati le sofau. Asta-i cumva sfarsitul povestii cu final previzibil al acestei fapturi , ce nici macar nu stie ca civic daca nu moral este ca atunci cand nu stii nici sa mergi, la ce bun sa sofezi?! Ei bine cu toate nocsele pe care sufletul le deversa, cu toate negurile pe care ochii le -mprastiau, conducea fara ca macar schelaitul cainelui sa-i atinga nervul auditiv. Nesansa, soarta, trei ceasuri rele au facut ca totul sa se intample..Nu oricum ci chiar in fata mea. Accident! Nimic fatal, dar zgomotul de tabla indoita, mirosul de praf si tipetele trecatorilor ma urmaresc si azi. Catelul azvarlit pe caldaram, rumoarea soferilor vecini, plansetul copiilor mei, vidul din creierul molustei si prapastiile ce-i serveau drept felinare , nici azi nu-mi lasa somul linistit.
Stupoare! Avea de facut un comision. Duce dinspre tara inspre oras gogosari pentru muraturi si rosii pentru bulion. Se grabea doar pentru ca , fermentase saramura si noaptea nu-i prea bine sa pui bulionul la fiert..

jolly joker

realizez uneori in ce lume diferita m-am nascut . si nu doar m-am nascut . m-am educat , am crescut , m-am dezvoltat . interactionez cu oameni , cunosc lume , surprind conversatii , aud discutii , ascult discursuri , sunt atent la pareri , la constructii logice , la concepte si contexte . hm ... in foarte multe cazuri ma simt facand parte din cu totul si cu totul alt film ! uneori , rareori , intalnesc oameni , daca nu aidoma mie , oricum pe aproape in cuget si simtiri , in pareri si principii . dar cat de rar !!! de fapt , realitatea este ca desi stiam , pana acum cativa ani m-am complacut intr-un fel de ignorare , daca nu cu desavarsire , macar partiala a tuturor celorlalte lumi . probabil pentru ca mi-am permis si pentru ca nu-mi pasa . ai mei erau ai mei ... ceilalti ...mda, exista ...dar ce ma interesau pe mine ?!
nu blamez pe nimeni , nu ma incanta cum tot asa nu ma distruge ideea ca oameni sunt nascuti mici si meschini . inteleg ca unii nu pot mai mult , cum inteleg si ca altii simt nevoia sa epateze . realizez ca pentru unii orizonturile sunt scurte cum tot asa , sunt constient ca pentru altii , factura la intretinere , scorul de la ultimul meci de fotbal si costul litrului de benzina sunt subiectele preferate . nu ma fac sa plutesc dar nici nu ma deranjeaza .
ei bine , cu sau fara de vrere , am coborat in mijlocul acestor lumi in ultimii ani . s-a intamplat sa iau decizii gresite profesional care-au reusit sa topeasca cateva milioane si sa ma duca in pragul unui dezastru . s-a intamplat sa iau decizii gresite in plan personal care mi-au facut cunostinta cu o lume ambigua si fara de coloana vertebrala , o lume mare, cu interese mici .
in planuri paralele au existat si lucruri pozitive . importante dupa magnitudinea lor in viata mea . e adevarat ca cele pozitive puteau exista si fara cutremurul asta de proportii in viata mea , fara dezamagirile , incercarile si traumele care le-au insotit . dar deh , altfel viata ar fi mult prea simpla . iar pentru mine nu a fost niciodata asa .

oricum , cert e un lucru : ma uit inapoi cu ochii larg deschisi si nici macar pentru o clipa nu as schimba ceva . da , am facut greseli dar deh cine nu face ? si nu , nu am regrete in adevaratul sens al cuvantului . sunt norocos : am cunoscut valorile reale , umane , corecte ; am cunoscut sentimentul de prietenie dincolo de orice interes mic sau meschin (cei 10-15 prieteni pe care-i am sunt la fel de 25 de ani ... nu i-au schimbat anii , nu i-au schimbat banii , nu i-au schimbat necazurile , esecurile sau succesele pe care le-au avut ) ; am cunoscut sentimentul de familie in intregul lui ; am cunoscut iubirea (tarziu , dar niciodata nu e tarziu cu adevarat ) aia pana in strafundurile sufletului , acolo unde si ceea ce simte inima si ceea ce gandeste capul se impleteste ; am cunoscut mirosul marii , al ierbii , al frigului .... si stii ? nu m-am saturat de nici una din ele !

9/11

s-au implinit zece ani . am urmarit zilele astea imagini care rememoreaza ceea ce s-a intamplat la New York in 2001 . am avut un fior pe sira spinarii . pentru ca mi-am amintit . pentru ca eram in aer , intr-un avion transatlantic , cand s-a intamplat . pentru ca am decolat de pe un aeroport in care in aceasi zi au tranzitat si cativa dintre teroristi care s-au imbarcat ,la diferenta de cateva ore de mine ... brrrrrr .... uneori , in lume , mai aproape de tine decat iti poti imagina in clipa aceea , ceva se intampla . nu in fiecare zi se intampla ce s-a intamplat atunci , acolo . dar daca e sa privim dintr-o perspectiva ceva mai generala , la 100 de metri de mine , se poate intampla o drama ...sau cineva poate castiga la loto , sau un nebun se urca intr-un avion si omoara cateva mii de oameni ....sau doar 200 . ce importanta mai are ?!

imi amintesc ca si acum , ca si atunci , m-am intrebat ce as fi facut eu daca s-ar fi intamplat sa fiu acolo . acolo , in turnuri , deasupra etajelor unde au lovit teroristii . am citit cartea lui beigdeber , "windows of the world " , care trateaza exact asta : cativa oameni si reactiile lor in momentele respective .... m-am gandit la toti cei care au ales sa sara de la inaltimea celor 100 de etaje , constienti ca vor fi morti pana jos . m-am gandit la acele 2-3 secunde exact inainte ca fiecare din turnuri sa se prabuseasca . cand oamenii aia au realizat ca sunt condamnati ... m-am gandit la multe la vremea acea . acum doar mi-am amintit .

lumea s-a schimbat atunci . din multe perspective . fara sa fie constienti , teroristii aia au grabit cu cel putin 20 de ani caderea unor regimuri dictatoriale exact din orient . culmea , cele mai multe dintre ele , cele care , la vremea respectiva i-au ajutat pe teroristi .... e o lectie de istorie . fii atent la ceea ce-ti doresti . dumnezeu s-ar putea sa-ti implineasca dorintele in forma bruta . nu intodeauna asa cum ti-ai imaginat !

ce intamplare ca sunt , ce minune ca esti

oare cati dintre noi au stat sa analizeze cu adevarat rolul hazardului in viata noastra ? cati au avut timpul sa se intrebe , in momentul in care ceva bine sau rau li se intampla , cate intorsaturi si caramboluri a trebuit sa faca soarta ca exact acel lucru sa se intample , in exact acel moment . putem privi asta din perspective diverse , intr-o nuanta pozitiva sau dimpotriva , intr-una negativista . realitatea ramane insa aceeasi : soarta are capriciile ei . iar noi , oamenii , cu extrem de putine exceptii , avem tendinta de a ne supune ei si a ne lasa dusi de val . uneori este exact ceea ce trebuie sa facem ... alteori ar trebui sa luptam impotriva curentului dar ne intrebam la ce bun ...

eu unul , desi de multe ori aruncat de colo colo de capriciile sortii , incercat in cele mai ciudate si imaginative feluri , profesional , psihologic , emotional .... am ajuns la concluzia ca sunt un tip norocos ! am reusit sa prind trenurile cand a trebuit iar atunci cand le-am scapat ... ei bine , poate era exact momentul sa plec spre o alta destinatie !

PS : nu o data m-am intrebat asa , in abstract , cate lucruri au trebuit sa se puna de acord , cate chestii au trebuit sa se imbuce ca eu si cu tine sa ajungem sa ne cunoastem ....

wish

Sa nu uiti niciodata: iubirea nu se-mparte la doi.
Se inmulteste cu doi, Se aduna in doi,
Se strecoara in inimi ce prind aripi noi.
Iubirea-i o arta, nimic nu e nou,
Cand sufletul striga si gandu-i ecou!

O simpla adunare, un simplu efort,
un suflet curat, un mimim confort,
e tot ce-mi doresc sa prinda contur
in lumea ce-n ochi ti-o zaresc , si ma jur
ca-n veci nu-ti voi spune nimic altceva,
pe nume te strig, esti  sufletul meu si iubirea mea.

Versalitate ...

in seara asta m-as putea gandi sa-l parafrazez pe Cartarescu cu al lui titlu "de ce iubim femeile " sau sa-l citez pe Chirila cu al lui "de ce are nevoie o femeie ca sa fie fericita ?" . Marturisesc ca sunt oarecum fan-ul lui Chirila in ceea ce priveste Vama Veche . Vama ...hm ... nu face altceva decat sa-mi reaminteasca ca omul e usor mediocru in fapt ca artist si in ceea ce priveste scrisul , si in ceea ce priveste actoria si intr-un final , nici cu muzica nu e la fel de cand cu ruptura celor din Vama Veche . Dar astea sunt evident considerente personale si subiective . La fel ca si placerea mea de a asculta Vama Veche pentru toata savoarea aceea adunata in versurile lor si cu care mi-am hranit o parte din adolescenta . Intorcandu-ma insa la intrebarea cu pricina , nu intrebarea mi s-a parut interesanta ci raspunsul pe care l-a generat pe blog-ul personal al artistului : femeile isi doresc tandrete , protectie si o "floare" care sa le satisfaca ! Nici macar ideea cu "floarea" nu-mi apartine ci am preluat-o de pe acelasi blog in exact aceeasi idee de a nu zgaria cititorului retina . Caci puteti inlocui singuri "floarea" cu p......

In esenta insa si dincolo de amuzamentul usor frivol pe care ni-l creeaza un astfel de raspuns , omul are perfecta dreptate . Vazut din perspectiva lui (si nu doar a lui ci a unei societati intregi de masculi de la poalele Carpatilor) , ba chiar si din perspectiva celor mai multe dintre femei , asa e , asta isi doresc femeile . Cum de altfel barbatii isi doresc langa ei o femeie cat mai frumoasa , de care sa fie mandri , o gospodina care sa aiba grija de casa , nu prea inteligenta si care sa tina cu casa indiferent de context . Si nu , nu e o gluma ! Raspunsul l-am primit de la un prieten in cadrul unei discutii pe teme date . Nicaieri nu am gasit in expunerea "barbatului" ca ar aprecia inteligenta la o femeie ! Nicaieri nu mi-a fost dat sa remarc ca si-ar dori ca nevasta sa-i fie si perversa cu care-si implineste fanteziile dupa ce au culcat copii ! Nicaieri nu am auzit ca barbatii sa fie mandrii atunci cand nevestele lor sunt femei de succes ...si tot asa .

De ce iubim femeile ?! Pai dreaq stie ?!?!? Le iubim pentru ca , fiecare dupa puterile si posibilitatile noastre , ne dorim sa impartim ceea ce avem cu ele ... sau asa ar trebui . Le iubim pentru ca ne ofera tandrete ( de care orice barbat are mai multa nevoie cu cat e mai puternic ) . Le iubim pentru ca ne confera siguranta - sunt infinit mai eficiente ca noi atunci cand vine vorba de a avea grija de camin . Si mai ales , de multe ori , le iubim pentru ca nici macar nu le intelegem . Si asta ne fascineaza !!!

tic tac....tic tac

mi-am ascuns inima intr-un ceas.
intrebarea fireasca :
 de ce intr-un ceas?
e simplu! ca niciodata sa nu se opreasca!
ca inima mea sa stea pe mana ta.
ca mana ta sa mangaie inima mea
ca niciodata iubirea dintre  tine si mine,
sa nu ramana in urma!

tipic , mie.

Ce sa-ti doresti cel mai mult in viata? sanatate? fericire? iubire? bani? Cam astea sunt primele lucruri la care te gandesti ca ai putea pofti daca din intamplare te-ai intalni cu pestisorul de aur:). Plimbandu-ma  azi prin parc impreuna cu Moko, m-am uitat atent , dar fugitiv , la oamenii pe care i-am intalnit acolo. Am incercat sa gandesc ce anume si-ar dori fiecare dintre ei in cazul in care pestisorul de aur le-ar iesi in cale. Poate am fost subiectiva , dar crede-ma, ca toti  si-ar fi dorit cu siguranta, sanatate! I-am privit de cat de linistiti, impacati, curati daca vrei, se plimbau prin parc. Am ramas uimita sa constat ca ,..parca eram singura ce alerga acolo, doar pentru a scapa de vicii, doar pentru a uita de iubire, doar pentru a fura putin din fericirea pe care soarele de toamna o imprastie pe alei..Si, si mai era ceva, pentru a -mi pune intrebari despre altii, desi la nimic din ceea ce ma priveste nu mi-am gasit raspunsuri..

deci..?!

cel mai greu este sa-ti fie ..greu.Mi-e greu sa ma trezesc dimineata. Mi-e greu sa ma  culc la ora 22, desi se spune ca cel mai bun somn este intre ora 22 si ora 24. Atunci corpul produce globulele rosii, cele responsabile cu hrana pentru creier. Desi cunosc aceste aspecte, totusi nu-mi aduc aminte ca in ultimii 3 ani sa fi reusit vreodata sa ma pun in pat mai devreme de ora 23. Deci , de aici rezulta, ca maxim  30-40 de minute  am permis organismului sa produca hrana pentru creier. Uite ca, am gasit si explicatia pentru lipsa de rationament din ultima vreme:)):). Glumesc, bineintels! Nu am gandit mai putin , nu am lenevit mai mult, ci pur si simplu m-am complacut in situatia cu pricina. Mi s-a parut mai interesant sa-mi fie greu sa ma trezesc dimineata sau sa-mi fie greu sa ma culc la ora 22 seara..Atata tot. Nimic mai mult. Si spun asta, deoarece in ultima vreme mi-era greu si sa plec in vacante , si sa merg la teatru, sa-mi intalnesc prietenele sau sa ies cu fi-miu in parc cu rolele. Ma apucase asa un greu , ca greu mi-a fost sa ma inteleg. Am facut intr-o zi o evaluare a greului ce m-apasa si cand am realizat ca pana si sa ma suport imi devenise greu, am luat atitudine. Am renuntat la tigari, am renuntat la mersul cu masina, am renunat la discutiiile cu prietenii pe mess , la tolanitul in fata televizorului si  am renunat la ratia zilnica de prajituri. Ce-am facut renuntand la atatea? HAHAHA..am devenit mai putin vesela, mai mult pusa pe hatza si cred ca si putin mai acra din lipsa
""greutatilor""  vietii mele .

din bucata mea de cascaval:):)

In seara aceasta si eu si Moko am mancat cascaval. Eu, pentru ca nu fumez, Moko pentru ca imi este devotata.

Fervoare

imi vine sa scriu despre cat de greu este sa te lasi de fumat .  nu o fac insa, pentru ca simt ca asa nu fac altceva decat sa-mi intensific pofta de a trage cu sarg dintr-o tigara. Si totusi, fie ce-o fi , nu pot sa ma abtin sa nu spun ca este infernal ca dupa 20 de ani pe care-i evocam mai acum cateva zile pe aici pe blog:))),  sa nu gandesc la cum era pe cand fumam..Trec de la una la alta . Mai acum ceva vreme fumam omeneste, adica, un pachet de tigari la 2 zile. Cam asta era ratia. Eram destul de selectiva chiar ,in sensul in care asociam tigara cu cafeaua de dimineata, cu un frappe baut dupa masa de pranz si cumva cu un ceai sau un suc baut dupa -amiaza impreuna cu prietena mea. De la un gest ce-l asociam cu o pauza bine meritata, am ajuns insa, sa fumez zilnic 2 pachete spre 3 uneori. Oboseam fumand. Eram atat de istovita inca doar sa fumez imi mai ramanea vreme. Si pentru ca in timp ce fumam nu puteam sa plantez pomi sau sa rezolv ecuatii cu n necunoscute, shake-aream la ganduri, reusind sa produc cockteil-uri molotov si explozibil ,ce bineinteles , tot in mine se dezamorsau...Nu mi-au lasat urme pe fata, poate asa as fi luat mai demult hotararea sa incetez cu sportul pe care-l facusem de performanta , dar mi-au imbacsit sufletul, mi-au infestat creierul si mi-au luat energia de a sadi pomi, de a planta flori, ...de a culege roade. Nu. nu mai fumez.!Mi-e greu, dar nu ma las!

1 septembrie

s-a terminat si vara asta ! pfui , ce vara scurta ! recunosc ca daca e sa privesc in urma, la mine vara incepea undeva in iulie si se termina pe la 15 septembrie , cand , copil fiind, trebuia sa ma intorc la Bucuresti si sa ma pregatesc pentru inceperea scolii . de data asta nu a trebuit sa ma intorc niciunde caci nu am avut timp sa fiu plecat suficient ca sa am sentimentul ca "ma intorc " . asa ca as putea spune doar ca vara asta a trecut ... cand nici nu stiu . condensata cumva ca un lapte de cafea . poate si psihicul meu avea nevoie de o astfel de vara , trecuta pe repede inainte . asa ,ca sa pot sa zambesc condescent si fara sa ma uit inapoi cu manie , sa privesc inainte optimist .