Fervoare

imi vine sa scriu despre cat de greu este sa te lasi de fumat .  nu o fac insa, pentru ca simt ca asa nu fac altceva decat sa-mi intensific pofta de a trage cu sarg dintr-o tigara. Si totusi, fie ce-o fi , nu pot sa ma abtin sa nu spun ca este infernal ca dupa 20 de ani pe care-i evocam mai acum cateva zile pe aici pe blog:))),  sa nu gandesc la cum era pe cand fumam..Trec de la una la alta . Mai acum ceva vreme fumam omeneste, adica, un pachet de tigari la 2 zile. Cam asta era ratia. Eram destul de selectiva chiar ,in sensul in care asociam tigara cu cafeaua de dimineata, cu un frappe baut dupa masa de pranz si cumva cu un ceai sau un suc baut dupa -amiaza impreuna cu prietena mea. De la un gest ce-l asociam cu o pauza bine meritata, am ajuns insa, sa fumez zilnic 2 pachete spre 3 uneori. Oboseam fumand. Eram atat de istovita inca doar sa fumez imi mai ramanea vreme. Si pentru ca in timp ce fumam nu puteam sa plantez pomi sau sa rezolv ecuatii cu n necunoscute, shake-aream la ganduri, reusind sa produc cockteil-uri molotov si explozibil ,ce bineinteles , tot in mine se dezamorsau...Nu mi-au lasat urme pe fata, poate asa as fi luat mai demult hotararea sa incetez cu sportul pe care-l facusem de performanta , dar mi-au imbacsit sufletul, mi-au infestat creierul si mi-au luat energia de a sadi pomi, de a planta flori, ...de a culege roade. Nu. nu mai fumez.!Mi-e greu, dar nu ma las!