MIT

intodeauna am fost fascinat de povestea pasarii phoenix . in mintea mea de copil de fiecare data era povestea . povestea povestilor . era insasi esenta . ce poate fi mai dur si mai innaltator deopotriva decat a reusi sa renasti din propria cenusa ? ce te poate face mai puternic si mai intelept in aceasi masura ? ..... au trecut anii . am crescut . m-am maturizat . am luat viata in piept . m-am jucat . iar acum stiu de ce am fost intodeauna fascinat de pasarea phoenix . ceva , in strafundurile fiintei mele, stia de atunci , din copilarie , ca exista o legatura . mi-au trebuit mai bine de patruzeci de ani ca sa realizez asta . patruzeci de ani in care am renascut de cateva ori . o fi fost suficient ? totul e ciclic ? exista ceva in adn-ul nostru care ne stie drumul in viata ? exista ursitoare ? tot atatea intrebari pe cate lipsuri de raspunsuri . e pasarea phoenix un mit ? nu . e doar esenta a ceea ce pot fi unii .

cea mai frumoasa ...

declaratie de dragoste : "Te iubesc ca o nebuna , ca o dezaxata , ca o disperata , ca o obsedata , ca o nedormita , ca o nef.... si ... dupa cum se vede si ca o golanca . Te iubesc ...tampitule !"

declaratie de dragoste

cum stii ca iubesti pe cineva ? care e cel mai important lucru pe care-l simti atunci cand iubesti ? si care e momentul in care stii ca ai trecut pragul ? .... e momentul ala absolut special in care ai incredere absoluta in celalalt . pur si simplu stii ca daca te-ai urca pe un bloc de zece etaje si ai sari , celalalt va fi jos ca sa te prinda . sau ca sa se faca praf impreuna cu tine . foarte adevarat ca e foarte greu sa abstractizezi asa ceva atunci cand nu te-ai urcat niciodata pe un bloc ... etajele superioare dau ameteala .

cu alte cuvinte

am promis ca am sa desenez. i-am spus intr-o zi lui, ca am sa fac cel mai frumos tablou. Tabloul nostru.
am luat carbunele, m-am asezat in fata foii albe de hartie si am trasat conturul bratelor. Erau bratele ce aveau sa ma stranga tare la piept si sa ma tina acolo o viata. am desenat picioarele  ce aveau sa ma poarte intr-o lume frumoasa si plina de iubire . i-am desenat ochii si n-am stiut ce forma sa le dau. am incercat sa-i fac mici cat sa-mi inchid imaginea mea in cercul lor, i-am sters si i-am facut mari, cat sa  poata sa cuprinda copii ce aveam sa-i avem impreuna, i-am facut oblici apoi, cat sa nu-i obearsca stralucirea altei femei, ca mai apoi sa-i sterg  si sa le dau forma ochilor mei,stiam cat pot cuprinde.asta a fost motivul pentru care forma ochilor lui , au si azi aceeasi forma cu ochii mei..M-am oprit insa . N-am stiut ce culoare sa-i pun in ochi. Ai mei sunt negri si nu stiu daca vreodata aLti ochi cu aceeasi forma ca si a mea , ar putea vedea lumea in roz, desi ei sunt al dracului de negri..

prietenul la nevoie se cunoaste..

nimic mai adevarat!..dar iubitul , barbatul pe care il iubesti, cum se cunoaste?  Cum iti dai seama de omul pe care-l iubesti, caruia i te dai toata? cum sa-l cunosti?
nu-l cunosti, decat atunci cand ai nevoie de el ca si de un prieten. Atunci cand trebuie sa fie langa tine si ..nu este! Nimic mai simplu deci, fa-ti un prieten si invata sa-l iubesti. Nu iubi niciodata oamenii ce nu iti pot fi prieteni, nu de alta, dar vine o vreme cand ai nevoie de un umar pe care sa plangi si de un brat de care sa te agati .

BINE

cineva m-a intrebat care e definitia binelui . ce inteleg eu prin om bun . mi-a fost destul de complicat sa raspund pur si simplu . nu neaparat pentru ca nu as fi avut cuvintele la mine ci mai degraba pentru ca persoana despre care vorbesc era departe de a fi la prima discutie cu mine pe tema data si deci trecusem de mult de stadiul de raspunsuri simple .... asa ca , pentru a nu incepe din nou o discutie pornind de la ceva ce pare un sofism , am amanat oarecum . si mi-am luat tema de studiu ...

intr-un final nu am sa definesc binele plecand de la reperele societatii in ceea ce priveste binele si raul . societatea a incercat de-a lungul timpului sa se protejeze asa ca si-a creat propriile definitii despre bine sau rau . nu a facut-o dintr-un spirit filotim sau pentru apararea celor multi . motivatia a fost mult mai egoista : societatea se bazeaza pe cei multi si prin urmare trebuie sa le ofere , macar iluzoriu , senzatia de protectie oarecum echidistanta . asa au aparut legile . sau ma rog , sistemul juridic in esenta lui . apoi binele si rau definit prin astfel de prisme . astfel incat binele nu are legatura neaparata cu oamenii buni tot asa raul nu are neaparata legatura cu oamenii rai . de altfel continui sa cred ca oamenii au bine si rau in ei . doar proportiile difera . in afara de asta apare si ceea ce numim educatie , anturaj , influente . lucruri care , combinate , altereaza proportiile aflate in fiecare . contextul este de asemenea un alt factor de influenta esential . arareori se intampla ca oamenii in pozitii extreme sa reuseasca sa caute in ei binele . cauta supravietuirea . indiferent ca e vorba de supravietuirea in virtutea zilei de maine , supravietuirea in conditii extreme sau orice alta varianta .

e greu sa fi bun cu burta goala . nu e deloc greu sa fi rau cu burta plina totusi . nah paradox . de ce ? asta e un raspuns care cu siguranta ar fi interesant de tratat . poate intr-un alt post .

fac ce fac si uit ca scriam despre definitia omului bun . nu a celui care face fapte bune . ci a omului bun . grija pentru departajarea celor doua variante e data de faptul ca la suprafata proportia oamenilor buni e covarsitoare . desi e doar o ... iluzie . oamenii fac gesturi frumoase din motivatii diferite . fie ca asta ii va ajuta sa isi cumpere pentru cateva momente constinta , fie pentru ca sunt vazuti si le creste cota , fie pentru ca le e frica ca vor fi taxati altfel , fie pentru ca le e rusine , fie pentru a incerca sa-si rascumpere vreun pacat , fie pentru ca spera intr-o oarecare recunostinta sau recunoastere si tot asa . cate personaje atatea motivatii .

putini sunt insa cei care o fac din convingere . pentru ca de fapt , o fapta buna presupune binele altuia . uneori o facem in virtutea inertiei . de cele mai multe ori , egocentrismul nostru si confortul propriu ne face sa ... nu le facem . chiar daca avem pornirea . caci de fapt aici e spilu' ! sa reusim sa uitam pentru o secunda de confortul nostru . sa renuntam pentru o clipa la noi pentru a face ceva pentru altul . pentru ca de fapt in asta rezida defintia unui om bun : puterea de a renunta la binele sau confortul lui pentru a face ceva pentru altul , neasteptand absolut nici o rasplata . cati reusesc ? extrem de putini . de ce ? pentru ca sunt grabiti . pentru ca anturajul le-a inoculat ideea ca asta e o slabiciune . pentru ca experientele i-au scarbit . pentru ca au fost luati de prosti facand asta . pentru ca au considerat de la un moment dat incolo ca nu se merita . pentru ca instinctul de supravietuire primeaza desi nu e vorba de nici o supravietuire . pentru ca uita ca viata e trecatoare . pentru ca au fost invatati ca trebuie sa castige din orice si asta nu le poate aduce nici un castig . ei bine , nimic mai fals . atunci cand reusesti sa te daruiesti intr-un fel sau altul , fie si pentru cinci minute pe zi altora , stima de sine si propriul ego creste . devii mai puternic tocmai pentru ca faci lucruri pe care altii nu le pot face . incercati ... incercati ca in fiecare zi sa va daruiti pentru cinci minute altora . incercati sa treceti un batran strada . incercati sa zambiti unui cersetor . incercati sa spuneti o vorba buna cuiva . incercati orice . s-ar putea ca sfarsitul de saptamana sa va gaseasca mai puternici .

EA

inca ii simt mirosul in casa . uneori astept sa-i aud pasii undeva prin biblioteca . alteori o simt ca pe o prezenta ... doar nu reusesc sa o vad . imi vine in minte pur si simplu senzatia de liniste traita citind o carte si auzind-o trebaluind prin toaleta . am senzatia acuta ca acum isi va da ochii peste cap si-mi va spune : inca o tigara . hai , te rog , inca o tigara ! am lucruri pe care inca le cumpar doar pentru ca ei ii placeau . le iau si cu un automatism le pun in frigider . imi vine sa si zambesc uneori . trec in fiecare zi de dimineata pe langa raftul cu cosmetice . ale ei cosmetice . nu ma uit niciodata la ele , nu ma ating de ele . stiu insa ca sunt acolo . iar asta ma face sa pot sa intru in fiecare dimineata la dus . uneori imi pare ca oglinzile inca ii reflecta imaginea . ca monitoarele vechi de calculator carora li s-a imprimat o anumita imagine , imagine care ramane cumva inscrisa acolo pentru todeauna . asa si oglinzile mele . nu misc nimic din lucrurile ei . hainele in dressing inca au parfum . tablourile . o crizantema din frunze de copac un pic exotic . aud inca cum scartaie parchetul .... uneori mi se pare ca-i vad umbra alunecand usor pe langa unul din peretii albi . imi amintesc umbra asta . i-am facut si o fotografie odata . imi mai vine si acum sa dau drumul la toate cutiile muzicale . sunt zeci . sa aud harababura aia care ne lua mintile . si ca de obicei , prima cutie muzica sa fie ultima care se opreste . e cea mai ciudata cutie muzicala . seamana cu cea din jeux d'enfantes . e simpla . de tabla . dar ramane ... cutia .imi trec degetele peste cotoarele cartilor ei . e inca una deschisa . exact asa a ramas . deschisa si pusa cu fata in jos . asa cum nu se tine o carte . mi-a citit intr-o seara din ea . celia serchi . panza de paianjen . alteori ma apuca o mancarime ciudata . in palme . atunci ma asez in fotoliul meu . privesc o data spre fotoliul ei . apoi inchid ochii si imi intorc palmele in sus . uneori zambesc facand asta . doar eu si ea stim de ce .

Filozofie

"O relatie inseamna sau incepe cu o sclipire de moment ... o clipa de ceva . Nedefinit ceva . Cam ca in povestea barbatului in smoking si a femeii cu rochia inflorata sau a altor milioane de povesti. Povestile nu sunt neaparat urmare a unei chestii cerebrale . Exista si astfel de lucruri dar deh hai sa le scoatem din calcul pentru moment . altfel ne strica statisticile si frumusetea naratiunii .

Dupa clipa aia despre care vorbeam , teoretic orice se poate intampla . Depinde de cat de ancorati sau nu , sunt cei doi in realitate , depinde de cat de atrasi se simt , cat de compatibili sunt unul cu celalalt , cat de nebuni si mai ales cat de dispusi sa fie nebuni sau sa-si arate o anumita latura . Pot insira mii de lucruri de care depinde tot viitorul unei povesti dupa aceea prima clipa ....de inefabil . Doar ca, mai departe ideea e ca depinde de cei doi si felul reatiei lor . Poate fi o relatie nebuna in care atractia si adrenalina sa ocupe un loc fruntas - mai tii minte natural born killers si povestea celor doi ? ... Frumoasa poveste de dragoste in spatele povestii . Mie unuia mi-a placut mult de tot . Sau poate fi o poveste in care celalalt sa conteze mai mult decat orice pe lume fie chiar si intr-un frumos dezechilibru dintre senzatiile si sentimentele celor doi ... Nu am sa vorbesc acum nici despre filme , nici din auzite , nici din statistici si desigur nu din carti . O sa-mi permit sa-ti spun cum vad eu lucrurile la capitolul asta .

Eu vad iubirea nu ca si contopirea celor doi . Desi si asta e o optiune . O vad mai degraba ca pe viziunea a doua jumatati din ceva care se unesc sa formeze un intreg .Firesc ca cei doi sunt diferiti si diferiti vor ramane toata viata lor . Nu cred in iubirea aia in care cei doi isi fura aerul unuia altuia . Cred insa ca doi iubiti pot fi si actiona de foarte multe ori ca si o singura persoana tot asa cum fiecare va trebui sa-i dea celuilalt libertatea de care celalalt are nevoie . Mai ales acolo unde sunt doua caractere puternice , sufocarea unuia de catre cealalt va omora mai devreme sau mai tarziu iubirea .

Nu e vorba doar de a fi langa celalalt , a incerca sa-l ajuti si daca nu poti , sa nu-i stai in cale , asa dupa cum spunea o buna prietena . E vorba mai degraba de a il intelege pe celalalt , de a ii fi aproape si mai ales de a il face sa simta ca ii esti aproape indiferent de situatie ... E vorba de a ii intelege sistemul de gandire , de valori ,eventual mecanismele care il fac sa mearga inainte . Pana la urma problemele care il preocupa sunt si problemele mele caci atata timp cat il iubesc pe omul ala relatia mea cu el va fi afectata de ceea ce il macina . E adevarat ca e un efort in plus din partea mea dar ...hm... daca nu il fac , cum sa ajung sa-l cunosc si prin asta sa ma cunosc pe mine . Cum sa aflu profunzimea sentimentelor care ne leaga ? Stii , imi spunea cineva ca un prieten e acela care e langa tine si atunci cand ai necazuri si atunci cand ai bucurii . Pentru ca ambele marcheaza lucruri importante din viata ta si asa e firesc ... Daca un prieten poate fi acolo eu cred ca si doi iubiti pot fi acolo , unul ptr celalalt .

In aceasi masura in care cred in comuniunea in trairi si simtiri ale celor doi cred si in faptul ca omul este prin definitie o chestie speciala . Ca fiecare dintre noi este singular si independent . Cred cu tarie ca fiecare om , indiferent de cat iubeste , are nevoie de partea lui de intimitate . De bucatica lui de aer care sa-i apartina in exclusivitate . Uneori vrei sa-ti aduci persoana iubita acolo , alteori , fara sa vrei , simti nevoia sa fi singur acolo ....

Stii , iti spuneam la un moment dat ca poti sa stai cu omul iubit in pat sau in aceasi incapere si doua zile , fara sa vorbesti aproape deloc si cu toate astea sa simti ca ai trait intens toate clipele petrecute acolo . Chestiile astea nu tin de lucrurile pe care le-ai facut sau nu le-ai facut in alea doua zile ci mai degraba de ceea ce ai simtit in alea 48 de ore ... Spilu sta pana la urma in a reusi sa-l iubesti pe celalalt cu totul si el sa faca la fel . Nu pentru ca o ceri ci pentru ca asa simte ... Aia e comuniunea sufletelor . Si atunci vine si linistea in suflet ... Abia atunci poti sa construiesti . Sa cladesti castele , sa impletesti ganduri , sa simti tot ceea ce e de simtit . Si nu e deloc putin . "

nici macar distanta ..

venea des la psihologul virtual, fara probleme grave insa, ci doar de drag . El stia sa o asculte si nu numai, ii povestea lucruri care pe ea o incitau. Vorbeau despre vreme, despre copilarie, despre anotimpul pe care amandoi il vedeau pentru prima data in viata cu alti ochi. Niciunul dintre ei nu se gandise pana atunci ca toamna poate fi asa de frumoasa, ca fluturii pot da din aripi chiar si atunci cand florilor li se usuca petalele , ca soarele poate mangaia chiar si atunci cand nori grei de ploaie acoperea cerul. Totul era frumos in jurul lor fara ca toamna sa faca vreun rabat de la bruma, ceata, ploaie si vartejuri de frunze moarte.. Diminetile erau mult mai senine , cafeaua mult mai savuroasa iar zilele de luni devenisera mult mai delicioase decat sfarsiturile de saptamana.
o lunga vreme niciunul dintre ei nu parea interesat de altceva decat de un partener de discutie . asa ar fi ramas ,daca in ultima zi de toamna a acelui an,  din greseala el nu ar fi apasat pe fereasta casutei de mesaje pe care scria "send" in locul celei pe care scria "save"
o ultima zi de toamna pentru restul lumii, o prima zi de viata pentru ei.


acelasi sunet de ceas , aceeasi ora 6.45 a fiecarei dimineti lucratoare  o fac sa se ridice din pat. niciun efort insa pentru a ajunge la ibricul de cafea si in clipa imediat urmatoare la casuta sa de mesaje. Obiceiul cu cafeaua inaintea dusului de dimineata il detinea demult, cel cu deschisul casutei de mesaje il capatase de vreo trei luni, dar asa de tare ii intrase in reflex ,ca nu mai stia nici peria de dinti cum se foloseste daca nu vedea ce-i mai scrisese el.A aprins o tigara si cu zambetul pe buze a inceput sa-si verifice mesajele. In casuta ei intima de mesaje  asteptau cuminti si nedeschise doua mesaje. Amandoua de la el, el care niciodata nu i-a trimis mai mult de un mesaj pe seara.. Normal , mesajele daca sunt de la aceeasi persoana nu se citesc in ordinea in care sunt trimise ci incepi cu ultimul , gandind ca acela este ..de ultima ora si cumva trebuie sa fii primul care trebuie sa afli. In dimineata aceea uitase insa regula si randurile primului mesaj incep sa curga prin fata ochilor ei. Era cea mai frumoasa declaratie de dragoste pe care o primise vreodata, cele mai frumoase si pline de substanta cuvinte pe care le citise vreodata. Cafeaua fierbea in ibricul ce nu mai avea loc pe flacara plitei de gatit, tigara isi ardea filtrul in scrumiera de pe coltul mesei ,iar ea citea si recitea ceea ce el isi scrisese lui , si din cauza unei clipe de neatentie , acum si ea stia
"ce te faci Jhon? te-ai indragostit de o femeie virtuala, de o femeie ce stii ca exista in carne si oase la sute de kilometri distanta de tine. de o femeie mama a doi copii, de o femeie cu o minte frumoasa , de o femeie ce este femeia altcuiva si care putin probabil sa poata vreodata sa-ti apartina intru-totul. ai comis-o de data aceasta!  ceea ce simti este mult de departe ceva ce doar stiai ca exista , ceva despre care ai citit in romanele de dragoste si in care ai sperat toata viata ca-ti va incalzi sufletul intr-o zi. Iacata ai !, dar o poti duce? "
fara sa stea mult pe ganduri , citeste si mesajul ce credea ea  ca vine in completarea primului. era insa un mesaj normal , un mesaj in care-i povestea despre dupa-amiaza petrecuta in compania copiilor lui, despre iarna ce vine si despre faptul ca nu isi gasise timp sa-si stabileasca locul in care isi va petrece sarbatorile de iarna..
 privea mesajele si nu stia de unde sa inceapa.. ce sa creada? mesajele erau fiecare din alt film Primul , era un mesaj delicat si deloc de neluat in seama. Daca cumva nu-i era adresat ei? daca o alta femeie era cea vizata de gandurile lui? daca temerea de a se fi indragostit nu o privea pe ea? Prea multe era insa coincidentele , si era imposibil ca cineva sa semene atat de tare cu ea.. Al doilea era un mesaj cu schimburi de ganduri, mesaj cu care era obisnuita si care nu o speria.Trebuia sa inceapa de undeva insa, nu de alta , dar este ora la care si el isi pune cafeaua in ceasca , isi verifica agenda telefonului si bineinteles casuta de e-mail.
Isi mai aprinse o tigara si incepe sa scrie , de data aceasta tinand cont de regula pe care o stia atat de bine, dar pe care nu o aplicase atunci cand si-a citit mesajele...
"buna dimineata . azi nu cred ca mai pot ajunge in fata calculatorului, am o zi plina . in schimb vineri ajung in brasov. daca crezi ca ai timp , ne putem vedea la un suc. "

sunt mai bogata de azi..

sunt oameni pe care nu-i cunosc , nu i-am vazut niciodata, dar a caror existenta ma bucura. Sunt insa altii, pe care nu-i cunosc, dar ii stiu si a caror existenta ma sperie.
in spatele ecranului poti fi cine vrei. iti poti contura o imagine , iti poti vinde niste calitati , toate astea insa doar daca ai reusit sa castigi interesul cuiva. Ma intreb adeseori ce anume ii mana pe oameni in virtulal? Sa fie singuratatea? lipsa cuiva caruia sa-i impartaseasca vrute si nevrute? dorinta de a cunoaste oameni? sau pur si simplu frustrarea si neputinta de a intretine o relatie in real? Poate sunt dura gandind asa. Poate sunt oameni care timizi fiind incearca sa-si depaseasca astfel teama de a intra intr-o conversatie .Poate sunt oameni curiosi, care vor sa vada ce ganduri , astepari, nazuinte, au ceilalti.
Ma intorc cumva la ce spuneam legat de oamenii pe care nu-i cunosc , dar a caror existenta ma bucura. Un astfel de om am intalnit din intamplare azi si vreau sa-i multumesc , pentru ca fara sa-si dea seama mi-a schimbat ziua. Mi-a trimis gandurile lui pe care le-am simtit cum rezoneaza cu ale mele, mi-a intins mana lui pe care am simtit-o calda , mi-a zambit in versuri si mi-a spus o istorioara din care am invatat multe.
Sunt mai bogata de azi .

Imi iubesc femeia

imi iubesc femeia . o iubesc uneori dincolo de mine . o iubesc cu mana dreapta , o iubesc cu ochiul stang , o iubesc cand sta , uneori si cand merge , o iubesc profund , ii iubesc inima , ii iubesc coltul de pat , ii iubesc privirea . ma incita uneori parul ei , alteori imi place sa-i simt conturul buzelor . are coapsele femeii perfect . are sanii femeii perfecte . are picioarele femeii perfecte . ea nu este insa perfecta . este femeia pe care eu o iubesc . o femeie frumoasa . o femeie desteapta . pe cat este de desteapta , pe atat e de proasta uneori cand vine vorba de iubire . altfel nu ar mai fii femeie . este femeia pe care eu o iubesc . ii privesc uneori mersul , usor trufas , si-mi apare un zambet in coltul buzelor . pentru ca eu stiu soldurile acelea unduindu-se . le stiu pur si simplu . ancestral . atavic uneori . le stiu de parca ar fi ale mele . imi iubesc femeia cu mana dreapta si cu ochiul stang . imi iubesc femeia cand ma ia de mana . imi iubesc femeia cand ma saruta pe ceafa . imi iubesc femeia cand e mandra ca e la bratul meu . imi iubesc femeia cand stiu ca-si doreste sa ma vada fericit . imi iubesc femeia cand o simt cum ma soarbe din priviri si se reindragosteste de mine . imi iubesc femeia cand este perversa . imi iubesc femeia cand e intangibila . imi iubesc femeia cand plange . imi iubesc femeia cand rade . imi iubesc femeia cand are fluturi in stomac . imi iubesc femeia cand e nesigura . imi iubesc femeia cand e slaba . imi iubesc femeia cand e femeie . o iubesc si cand e mai putin femeie . imi iubesc femeia cu mana dreapta si ochiul stang . imi iubesc femeia cand facem dragoste . imi iubesc femeia cand isi da ochii peste cap . imi iubesc femeia atunci cand are orgasm . imi iubesc femeia atunci cand e ca si cand as lua pastile . imi iubesc femeia profund si superficial in acelasi timp . imi iubesc femeia frivol si vulgar uneori . imi iubesc femeia cand ii citesc fericirea . imi iubesc femeia cand e trista . iubesc momentul in care trage cu sete din tigare . iubesc momentul in care isi duce mana spre paharul de vin rosu . iubesc momentul in care nu poate dormi pe inima , se intoarce si ma ia in brate . iubesc momentul in care citesc si o aud bocanind prin casa . iubesc momentul in care valurile se sparg sub geamul nostru . iubesc momentul in care marea e rosie . iubesc momentul in care se uita la mine si eu sunt prost . iubesc momentul in care ma plimb cu ea prin parc . iubesc momentul in care-i place de becali desi eu nu-l suport . iubesc momentul in care desfinteaza lumea si o reconstruieste inapoi . iubesc momentul in care e ipocrita . iubesc momentul in care minte si stie ca eu stiu ca minte . iubesc momentul in care ne bem impreuna cafeaua de dimineata . iubesc momentul in care scrie . iubesc momentul in care asteapta sa-i deschid poarta . iubesc momentul cand se lipeste de mine . iubesc momentul in care e nesigura . imi iubesc femeia cu mana dreapta si ochiul stang . iubesc orele petrecute in masina impreuna cu ea . iubesc momentele cand asculta muzica . iubesc zilele in care-mi recita versuri . iubesc cand adoarme pe pieptul meu desi se intampla rar . iubesc cand se trezeste sa verifice ora . iubesc secunda cand isi face cruce . iubesc momentul cand se baga seara in pat . iubesc cand se imbraca . iubesc momentul in care se dezbraca . iubesc ziua cand am vazut-o prima data . iubesc noptile de decembrie . iubesc zilele de noiembrie . iubesc cand o vad pierduta . iubesc sclipirea din ochii ei . iubesc cand e mai frumoasa decat era . iubesc fiecare zi in care respiram acelasi aer . iubesc fiecare zi in care stiu ca ea exista . iubesc fiecare noapte care mi-o aduce in ganduri si vise . iubesc momentul ala de dimineata cand ma trezesc cu ea in brate si ii soptesc , incet la ureche : buna dimineata iubita mea . iubesc cand ma alearga noaptea prin pat sa nu pic si ma aduce inapoi , ma ia in brate si zambeste . ii simt zambetul desi nu deschid ochii . iubesc dimineata cand pleaca la servici . iubesc seara cand se intoarce . ii iubesc telefoanele . ii iubesc mersul . o iubesc pe molo cea fara de cap . asa e si iubita mea uneori . dar si pe ea o iubesc . iubesc ca-mi curge prin vine . iubesc sa ii simt epiderma facandu-se una cu a mea , molecula langa molecula . iubesc momentul cand ne trezim dimineata lac si nici unul nu se misca nici macar un centimetru . imi iubesc femeia din femeia din ea . cu mana dreapta si ochiul stang .

o privire asupra lumilor

astazi sunt ... dizzy. probabil pentru ca nu am dormit foarte mult in noaptea care a trecut . in fiecare zi remarc oameni diferiti , lumi diferite , vieti diferite , filme diferite. in ultimii ani am realizat din ce in ce mai stringent ca lumea mea e ... diferita . de fapt cred ca si inainte stiam asta . asa , la nivel abstract . viata insa m-a facut , prin prisma propriilor decizii , ca in ultimul timp sa realizez care si cum sunt diferentele , sa ma aplec asupra si in interiorul acestor lumi . lumile sunt intodeauna formate din oameni . oamenii sunt deci diferiti . diferiti de tipologiile pe care eu le stiam si recunosteam . sunt diferiti in concepte , in ordinea prioritatilor , in ceea ce sunt sau nu sunt in stare sa faca , in modul de pozitionare fata de lucruri , in sistemele de valori , in motivatii , reactii si resorturi ...

intodeauna am impartit lumea intr-un mod simplist . oameni care aleg si oameni care ii lasa pe altii sa aleaga . oameni care trec prin viata ca si gastele prin apa , alegand la mod ideatic sa nu se ude si oameni care trec prin viata facand valuri . oameni care fac ceva cu viata lor si oameni care pur si simplu si-o traiesc . oameni cu sau fara coloana vertebrala . oameni mici si oameni . din pacate , poate tocmai pentru ca sunt idealist ma doare cand oamenii , chiar si cei pe care nu-i cunosc sau ii cunosc putin aleg sa ... respire si atat . mai ales ca asta se traduce in cele mai multe cazuri printr-o intoleranta la a descoperi , a invata , a inova . se multumesc cu a isi proteja si a isi folosi instinctul de supravietuire . si atat .

imi amintesc de un film celebru . dogville . lars von trier . un genial regizor . un film in care conditia umana , umanitatea in sine , motivatiile si imaginea oamenilor versus ipocrizia lor sunt toate puse sub semnul intrebarii . o lucrare de arta in cel mai pur sens al cuvantului . o oglinda a oricarei societati intr-un final . am iubit filmul asta . tocmai pentru ceea ce este el . o lucrare geniala de arta cinematografica , regizorala si teatrala . dar intodeauna am considerat ca multe din reperele si directiile zugravite acolo sunt exagerari ale realitatilor in asa fel incat tusa asupra umanitatii personajelor sa fie cat mai sesizabila de catre spectator . ei bine , m-am inselat . dogville nu e nimic altceva decat o extrem de fina fotografie in miscare a vietii . a vietii si a lumilor care ne inconjoara . marele merit al scenariului si mai ales a regiei este tocmai surprinderea acestor contexte . este filmul in care viata nu bate filmul . este filmul vietii .

ai grija ce-ti doresti..

Totul a inceput din plictiseala si din cauza faptului ca la birou in jurul pranzului ,cand colegii isi luau pauza de masa, "ele" nu aveau ce face . Plictiseala si cura de slabire le-au dat idei . Era un joc distractiv si fara reguli ; puteai sa-i dai "close"fara sa pierzi punctaj, fara sa fii invins , fara miza. Era pur si simplu -pauza de masa , fara calorii si fara eforturi in plus la sala de fitness. Nu trebuia decat sa-ti alegi un nick name care sa atraga si eventual sa-ti creionezi un profil care sa semene cu tine sau cu ce anume ti-ai fi dorit sa fii. Atat. Oricum ce conta? In alt birou, in alt loc poate erau doi "ei" , care in timpul pauzei de masa  aveau MBA -uri , 1,87m , 80 de kg si locuiau singuri , fara obligatii si doar cu dragoste si iubire gata de oferit.
Si-au ales nick-name-uri sugestive, una era Afrodita , cealalta Hera. Si ca nu cumva sa uite password-ul ,au ales unul la comun . Mai mult decat atat, era si mult mai simplu ,cata vreme una dintre zeite era ocupata cu vreun pamantean , sa nu le astepte "ei" , care oricum  renuntasera demult la pauza de masa...

La inceput  plictiseala a fost de vina, si o indemna sa intre in jocul fara miza.  Apoi  , distractia schimbului de replici , curiozitatea trezita de primele cuvinte sensibile si frumoase aparute pe ecranul laptop-ului o faceau sa-si ia mai multe pauze de masa decat ii permitea fisa postului. Pe nesimtite , jocul se transformase intr-o asteptare grea a celui ce nu promitea nimic , si totusi orice intalnire in lumea virtuala cu el ii dadea aripi.
Incepuse din nou sa invete sa zboare . Pana la urma nu-i era complicat sa isi aduca aminte de un lucru pe care-l stiuse atat de bine sa-l faca... A fost o vreme in care nu doar ca stia sa zboare, ba chiar invatase sa pluteasca! Da...doar ca pe vremea aceea  ii era muuuult mai simplu sa zboare ! Era mult mai usoara, nu existau rucsacul cu carti al copilului , elev in clasa a4a , ghiozdanelul colorat al fica-si ce mergea inca la gradinitza si nici cei 36 de ani, pe care  intre noi fie vorba  , doar ea stia ca ii are .
Arata bine , mirosea bine , vorbea corect vreo 2 limbi straine, avea un job bine platit si niciodata nu astepta ziua de salariu. Singura motivatie care o facea sa nu renunte la job era concediul. Ii placea sa existe cineva, fie si la mod ipotetic care sa-i ofere zilele libere . Asa simtea ea , ca se poate bucura de concediu - doar in conditiile in care mergea la job. Acolo era locul in care se ordona, stia ca exista reguli si un program scris pe usa , program care se respecata cu strictete. Nimeni , niciodata , nu a reusit sa o tina sub control. Nu a fost razvratita , ci mai degraba o rebela echilibrata . Facea totul ,  in asa fel incat sa nu incalce regulile de bun simt . Pe principiul aceluiasi bun simt , pe care credeti-ma pe cuvant ca il detine, incepe conversatia cu "el". El care , fie vorba intre noi, nu se ghida intru-totul pe acelasi principiu,  permitandu-mi sa afirm asta daca iau in calcul descrierea pe care si-o postase sub nick-name-ul cu care se identifica in joc :"Milionar excentric, caut amanta!"
A amuzat-o teribil anuntul lui si nu s-a putut abtine sa-i transmita ca tocmai a gasit ce cauta , cu o mica adnotare : nu putea fi amanta unui barbat, fie el cel mai excentric si milionar cu putinta. Ea poate fi doar iubita lui, pentru ca toate coordonatele sale nu duc niciodata inspre casele cu felinarul rosu , ci mai degraba spre Academia Romana... La inceput a fost cuvantul. Dincolo de usoarele schimburi de amabilitati erau doar intepaturi ce aveau drept scop desumflarea excentricului milionar si coborarea discutiei de la rangul de flirt, la cel al unuia premergator unei prieteni reale. O prietenie cu un necunoscut. Suna interesant ..prietenie cu un necunoscut! Cu un individ despre care nu stii nimic , dar caruia ii poti spune tot ce ai pe suflet , fara sa-ti pese, fara sa te rusinezi, fara ...asteptari. Pur si simplu un psiholog virtual.

Joaca ... partea I

nimic nu era ca o joaca . era usurel dar nu era o joaca . era urlet . ma uitam inapoi si aveam senzatia acuta ca mi-am batut joc constient de viata mea . asa ca nu mai conta . mai mult decat atat , cred ca ma stapanea un soi de nebunie in care-mi spuneam ca ce importanta mai are ? ca atata vreme cat oricum mi-am batut joc deja , as putea sa o fac pana la capat si sa fiu un nemernic patentat macar . am avut intodeauna o apetenta pentru a imi da singur suturi in fund . uneori asta m-a dus inainte . uite asa am ajuns acolo ... mai fusesem . un nick oarecare , cat mai insipid cu putinta si o descriere socanta . cat sa fie antagonice . sa para totul o sarada . nick-ul ? alex ... mesajul ? "milionar excentric , caut amanta " . asa ca acum jocul putea incepe . un singur scop . sa ma "manjesc" suficient de mult incat sa-mi fie scarba ... de mine . atat de scarba incat sa-mi doresc sa ma redescopar . doar ca , asa cum am constatat intr-o viata traita extrem de agitat , destinul nu are intodeauna aceleasi planuri ca si fiecare dintre noi ....

am inceput sa comentez , sa chat-uiesc cu unii sau cu altii , sa ma bag putin in seama pe aici , sa ignor pe altii pe acolo si sa construiesc o imagine virtuala . o imagine a unui barbat puternic , cinic , dur , cu capul pe umeri , extrem de ancorat in realitate dar in acelasi timp suficient de sigur pe el incat sa nu ii fie teama de slabiciunile sale . virtualul are tendinta de a fi plin de masti , de imagini ireale , de ego-uri construite , de oameni oarecare pozand in altceva , de dezinhibitii prost intelese , de lucruri superficiale , de cautatori de lampadare rosii , de lunateci doritori de discutii despre teoria unuia sau a mai multor bete de chibrit si tot asa ...

stiam , cu exactitatea pe care ti-o da experienta si profunda cunoastere a oamenilor ca profilul meu , in cel mai bun caz , va fi considerat facut la misto . de altfel cred ca asta era si ironia din spatele ironiei profilului : era in proportie de 98% adevarat ! dar stiam ca nimeni nu va crede si mai mult decat atat , imi facea placere ideea . uitandu-ma oarecum in urma cred ca intr-un anume fel , eram cel mai sarit de pe fix personaj din toti nebunii care populau respectivul site de "socializare" . de ce ? pentru ca eram intr-adevar in grupul acela mititel de 0,022% din populatia romaniei care avea acces la orice , care-si permitea aproape orice si care castiga in jur de un milion de euro pe an . pentru ca , in viata reala , eram o legenda cel putin intr-un domeniu . pentru ca eram un barbat puternic si cum puterea e un afrodisiac extrem de puternic , propunerile directe sau mai putin directe din partea sexului frumos , daca nu curgeau , picau .

deja imi facusem de lucru cu viata mea . o facusem bucatele ... dar bucatele atat de mici ca s-ar fi putut sa fie praf de fapt . iar eu eram extrem de constient de asta . aveam doi copii dupa o casatorie de 15 ani si o fetita dintr-o legatura de un an si un pic . se prevedea oarecum o coborare vertiginoasa si din punct de vedere profesional caci criza incepuse sa-si arate coltii iar eu ma incapatanam sa merg impotriva curentului ... deci , ce dreaq se mai putea intampla rau ?oricum eram praf emotional , profesional , moral , s.a.m.d. ... urma doar sa ma mai mocirlesc un pic in propria-mi frivolitate .

dupa o vreme a venit un mesaj . de la niste numere . avea titlul : "atentie la ceea ce-ti doresti . poate ai gasit deja" . iar continutul era si mai bulversant : "frumoasa spun cei mai multi , bogata vad unii , desteapta , stiu eu ... si deloc modesta ". mi-a stranit interesul abordarea . era ... altceva . mult mai tarziu am aflat de ce era altceva . asa a inceput . partea interesanta era ca ... este frumoasa , este bogata si este al dreaq de desteapta ! cum dreaq de s-o fi indragostit de mine nici acum nu sunt convins ca am toate explicatiile la indemana ...

Povestea

feri , draga mea , hai sa scriem . pana la urma de aia am facut blogul asta . sa scriem in el . si din perspectiva lui , fiecare sa-si scrie povestea . eu asta am sa fac . chiar incepand de astazi ... sau poate de maine . sau de sambata . habar nu am de cand exact . dar asta am sa fac . am sa scriu povestea ... din propria mea perspectiva . subiectiva desigur . romantata desigur . sincera desigur . pentru ca intr-un final , indiferent de perspective , e Povestea .

astazi n-am poezie, am doar proza..

si pentru ca nu-i proza cu si  despre zane si  feti frumosi , ci doar despre oameni ce cauta sa-mi intre in voie si sa-mi atinga coarda sensibila la gandul ca doar-doar intr-o zi acest lucru le va prinde bine, prefer sa nu va spun nimic . sa tac. sa las sa treaca ziua nepoetica, sa sper ca toata poezia neconsumata azi , le va sta pe buzele ce stiu doar sa zambeasca fad .

anunt

caut arhitect.
am plan de construire a fericirii si nu stiu sa-l pun in cote, nu sunt de meserie.Am reusit in ultimii doi ani sa-mi strang materiale de constructie a fericirii, am suflet mostenit pe care vreau sa construiesc, nu a trebuit sa investesc in teren, l-am mostenit de la tata si tata de la bunica, mi-am gasit constructor care stiu ca poate sa-mi puna fericirea in opera , caut doar arhitect care sa-mi traseze cotele, pentru ca vreau o fericire la cote maxime, cea mai mare si luminoasa fericire, cu ferestre largi prin care sa intre soarele , cu acoperis bun care sa ma fereasca de ploi si de zapada, cu tersase intinse langa mansarda de unde sa pot privi noaptea stelele si cu turle inalte ca din cand in cand sa pot sa le ating. Vreau fericirea mea dorita de-o viata , de care sa pot sa ma bucur si pentru care am strans atata vreme material de constructie fara sa cer imprumut de la nimeni, fara sa aplez la cei ce dau fericire cu imprumut .
 Deci: caut arhitect!

prietenii adevarati stiu totul despre tine..

Am auzit de foarte multe ori aceasta insiruire de cuvinte care se vrea a fi un enunt sincer , spus cu convingere de catre cel care-l rosteste . Ma gandeam azi , fara insa a sta ore in sir cu mana sub barba :), daca prietena mea ,  stie totul despre mine... raspunsul a venit rapid si sincer : nu, nu stie" totul ". Pentru ca nici macar eu nu stiu totul despre mine. Nu mai stiu totul despre mine. Cum ar fi oare sa-mi amintesc totul despre mine? Sa nu pot merge mai departe , sa nu pot gandi la ceea ce trebuie sa fac , doar pentru ca mintea mea este ocupata cu aducerea aminte a totului despre mine. Si , daca eu nu mai stiu totul despre mine, cum ar putea ea, prietena mea adevarata, sa stie? Sa insemne asta ca nu-mi este prietena adevarata?? Sa insemne asta ca nici cu mine nu am reusit sa leg o prietenie adevarata? Sau acest "totul"sa reprezinte pentru fiecare in parte un cu totul si cu totul altceva si sa reducem totul la cat ne convine sau la cat vrem sa se stie despre noi?!
......

Imi era cunoscut, de fapt era in cercul de prieteni ai prietenilor mei. Un baiat tacut , cu parul negru si cu un zambet impaciutor pe fata mai tot timpul. Il chema Marius si era casatorit cu una din fetele din cercul meu de prieteni. In ultimii 3 ani l-am intalnit de ... 3 ori sau poate 4 . Nu conteaza , oricum daca fac o medie anuala a intalnirilor mele cu Marius, ar rezulta 1 bucata intalnire / an , deci nimic de spus despre vreo relatie  , fie ea si de amicitie , intretinuta cu el. O vreme nu l-am vazut deloc, nu i-am simtit lipsa si nici prin minte nu mi-a trecut sa intreb in vreun context de el . Pana cand ieri , in jurul pranzului, cineva imi rosteste numele si se intereseaza la una dintre colegele mele daca sunt prin preajma. Nici macar vocea nu am recunoscut-o , dar auzindu-mi numele, m-am ridicat de la birou , am saltat privirea peste geamul sablat ce ma desparte vizual de ceilalti , si l-am vazut pe Marius. Nu era foarte schimbat : acelasi zambet, acelasi par negru, doar ca era putin mai vorbaret. M-am bucurat vazandu-l si m-am gasit stangace atunci cand el mi-a marturisit ca i-a luat ceva timp sa ma gaseasca . Nu stiam ce anume l-ar fi facut sa ma caute de-atata vreme. De felul meu vorbesc, si nu putin ..vorbesc uneori chiar foarte mult, de data asta insa, am tacut si am ascultat o poveste. Povestea baiatului candva tacut , cu parul negru si cu zambetul pe care acum l-as numi misterios, nicicum impaciutor. O poveste desprinsa ca dintr-un film a lui a lui Martin Scorsese a carui erou principal fusese Marius. Am ascultat nemiscata povestea spusa pe repede inainte ,si spusa nu pentru ca venise sa-mi faca destainuiri ,ci doar pentru ca eu l-am intrebat ce a facut in ultima vreme . Raspunsul lui a fost unul dat cu zambetul pe buze "pai..o data pe saptamana mergem in Australia si restul timpului fie stateam in Paris, Singapore , ba uneori cand mi se facea dor de ploaie , poposeam in  Londra.." 
Nimic de spus mai mult despre poveste, pana la urma daca vrea sa si-si faca povestea publica , si doar daca din intamplare afla ca peste noapte am devenit scriitoare:)):), imi poate incredinta acest drept .
motivul vizitei?? ..un alt scenariu posibil pentru un film de acelasi Martin Scorsese.

110111

Prima zi . Cum ar fi sa traim intr-un sistem binar in care totul sa fie frumos aranjat , structurat , absolut cerebral ? Cum ar fi sa facem numai lucruri corecte , asezate , perfect aliniate ? Cum ar fi sa nu gresim niciodata , sa nu riscam niciodata , sa nu mergem decat pe cararea pe care altii cred ca ar trebui sa mergem ? Cum ar fi sa fim simetrici , perfecti , indestructibili , intangibili ? Cum ar fi sa dormim , sa ne trezim , sa mancam , sa bem , sa muncim , sa facem bani , sa cheltuim , sa ne ingrijim , sa ne imbracam , sa ne spalam , sa privim , sa stam ?

De ce blog?? de ce nu, blog?!

pana mai ieri inebunisem sa-mi fac blog, spuneam in stanga si-n dreapta ca vreau blog , mai mult chiar, imi rugam prietenii sa-mi dea indicatii despre cum si in ce fel se construieste un ..blog. Pana cand azi, ma trezesc posesoarea unui superb blog:))):) si iata-ma in fata unei pagini albe de care ma bucur ca un copil de prima lui bicicleta.Nu pot insa sa las bucuria sa-mi inunde ochii si sa uit ca, doar datorita "lui", am ! si nu doar blog :), asa ca,  iti multumesc tie , care cu siguranta esti primul si..sper nu si ultimul meu cititor de blog.