o privire asupra lumilor

astazi sunt ... dizzy. probabil pentru ca nu am dormit foarte mult in noaptea care a trecut . in fiecare zi remarc oameni diferiti , lumi diferite , vieti diferite , filme diferite. in ultimii ani am realizat din ce in ce mai stringent ca lumea mea e ... diferita . de fapt cred ca si inainte stiam asta . asa , la nivel abstract . viata insa m-a facut , prin prisma propriilor decizii , ca in ultimul timp sa realizez care si cum sunt diferentele , sa ma aplec asupra si in interiorul acestor lumi . lumile sunt intodeauna formate din oameni . oamenii sunt deci diferiti . diferiti de tipologiile pe care eu le stiam si recunosteam . sunt diferiti in concepte , in ordinea prioritatilor , in ceea ce sunt sau nu sunt in stare sa faca , in modul de pozitionare fata de lucruri , in sistemele de valori , in motivatii , reactii si resorturi ...

intodeauna am impartit lumea intr-un mod simplist . oameni care aleg si oameni care ii lasa pe altii sa aleaga . oameni care trec prin viata ca si gastele prin apa , alegand la mod ideatic sa nu se ude si oameni care trec prin viata facand valuri . oameni care fac ceva cu viata lor si oameni care pur si simplu si-o traiesc . oameni cu sau fara coloana vertebrala . oameni mici si oameni . din pacate , poate tocmai pentru ca sunt idealist ma doare cand oamenii , chiar si cei pe care nu-i cunosc sau ii cunosc putin aleg sa ... respire si atat . mai ales ca asta se traduce in cele mai multe cazuri printr-o intoleranta la a descoperi , a invata , a inova . se multumesc cu a isi proteja si a isi folosi instinctul de supravietuire . si atat .

imi amintesc de un film celebru . dogville . lars von trier . un genial regizor . un film in care conditia umana , umanitatea in sine , motivatiile si imaginea oamenilor versus ipocrizia lor sunt toate puse sub semnul intrebarii . o lucrare de arta in cel mai pur sens al cuvantului . o oglinda a oricarei societati intr-un final . am iubit filmul asta . tocmai pentru ceea ce este el . o lucrare geniala de arta cinematografica , regizorala si teatrala . dar intodeauna am considerat ca multe din reperele si directiile zugravite acolo sunt exagerari ale realitatilor in asa fel incat tusa asupra umanitatii personajelor sa fie cat mai sesizabila de catre spectator . ei bine , m-am inselat . dogville nu e nimic altceva decat o extrem de fina fotografie in miscare a vietii . a vietii si a lumilor care ne inconjoara . marele merit al scenariului si mai ales a regiei este tocmai surprinderea acestor contexte . este filmul in care viata nu bate filmul . este filmul vietii .