vis alb

azi e zi cu chef de scris. mi-am pus un pahar de vin rosu. greu si aromat. stau la caldura si privesc afara. ma inconjoara linistea. densa. e linistea mea. afara e frig si alb. ma trece un fior. de dor. imi e dor. caci invingatorii sunt intodeauna singuri. derulez. chipuri, simtiri, sentimente, gesturi, timpuri. ce-au fost ei ? si mai ales ce am fost eu pentru ei ? a meritat ? da, fiecare secunda a meritat. pe unii i-am bucurat, pe altii i-am intristat, pe altii i-am salvat, pe unii chiar de ei insisi, pe unii i-am iubit, de altii am fost iubit, unii m-au dezamagit, altii au meritat fiecare clipa, unii au plecat, altii au venit... totul se misca. iar eu nu am regrete. sau atat de putine ca nici nu merita sa ma aplec asupra lor. am prin compensatie atatea satisfactii ca-mi pot permite sa ... visez inca. e chestiune de timp.

fumez. mult. al dreaq de mult. termin si al doilea pachet. cat de curand. o zi lunga. dar si cu asta sunt impacat. siguranta mortii nu ma mai sperie. e aleatorie doar din perspectiva timpului.... de altfel, la cum am inceput sa functionez mi-am revizuit termenele.

astazi mi-am pus ordine in lucruri. am cazut si m-am ridicat de atatea ori ca aproape am devenit imun la durere. oboseala e singura care ma mai supara din cand in cand. si uneori sentimentul de imposibila atingere a infinitului. dar cand ai reusit sa-l traiesti fie si pentru o clipa e al dreaq de complicat sa uiti. sau sa te impaci cu orice inseamna mai putin.

Modestie

Am citit astazi pe cineva care vorbea despre nevoi. Despre nevoile din varful piramidei. Despre ipocrizie, egocentrism, social, laude, impliniri, aprecieri. Uneori stau sa ma intreb daca unii oameni nu sunt creati prin natura lor sa nu inteleaga mecanismele care duc lumea inainte. Daca nu cumva din superficialitate sau lipsa de orientare in spatiu si timp raman undeva in urma ... intr-un paienjenis stufos pe care nici ei nu-l inteleg desi il proclama.

Am intalnit oameni care cred ca orice se mananca. Am intalnit oameni care fac orice ca sa poata manca orice. Am intalnit oameni care sunt preocupati de imaginea lor. Atat de preocupati incat nu le vine a crede ca altii nu sunt. Respira, mananca, gandesc prin prisma acestor lucruri. Nu inteleg ca altii au trecut de mult de acest stadiu evolutiv. Si din pricina asta ei nu pot vedea lumea decat prin filtrul lor. Exact ca si caii carora daca li se astupa vederea periferica cred ca lumea e doar cea care li se arata in fata .... Desi mi se pare incredibil de crezut, acesti oameni exista. Printre noi. Evident ca ne face placere cand avem cu ce ne lauda. Evident ca ne face placere atunci cand adunam respect sau consideratie. Evident ca ne face placere sa avem o anumita imagine. Dar asta doar ca un apendice al vietii noastre .... ca o consecinta a succesului nostru . Masura lui insa nu e data in nici un fel de imagine. E data de multumirea intriseca care vine din interior. Oare cum si la ce s-o fi gandit Einstein cand isi abstractiza geniul ? Sau Newton ? Sau Currie ? Sau Oppenheimer ? Sau Van Gogh ? Sau Goya ? Sau Bulgakov ? Sau Freud ? Sau Beethoven ? Laurii voiau sa-i smulga ? Aprecierea ? Nu i-am ales pe nici unul din randurile dinainte degeaba .... Asa ca : ma indoiesc . Laurii sunt doar consecinta succesului nu succesul in sine . Iar cei mai multi oameni cu adevarat importanti li s-a rupt de masura succesului lor prin prisma imaginii. S-ar fi lipsit bucurosi de ea. Daca nu le-ar fi servit interesele la un moment dat in directia pe care ei si-o doreau sa o dea muncii lor . Deci nici vorba de ipocrizie in modestie . Doar o extrem de buna cunoastere a propriei valori .Fiti mandrii de voi deci ! Puteti fi chiar aroganti daca aveti de ce. Faceti-o insa cu modestie !

Viata

ce mult am iubit-o ... ce mult o iubesc ... ce mult am sa o iubesc. caci probabil am sa o iubesc intodeauna. e o parte din mine. care parte ? nu conteaza. e momentul insa sa zidim. sa zidim inapoi zidul. oglinzile lumii nu-mi pot arata nimic. am crezut. am crezut in mine. am crezut in ea. am crezut. nu m-am inselat. am gresit insa. nu fata de ea. fata de mine. nici ea nu a gresit. fata de mine. mi-a dat atat cat a putut. uneori i-am zambit, alteori i-am aratat ca-mi pasa. de cele mai multe ori am strans-o in brate si i-am dat tot ceea ce aveam. nu am blestemat-o niciodata. desi uneori nu am inteles-o. desi uneori mi-a facut rau. desi uneori ... nu tocmai mie trebuia sa mi se intample. am trait insa alaturi de ea ceea ce miliarde de oameni nu au reusit. e ciudat cum iti poate da si iti poate lua in acelasi timp atat de mult. care-i sensul ? sau poate ca tocmai sensul nu trebuie cautat. e trist. desi pamantul se invarte in continuare. copii se nasc si oameni mor. idealist ? poate. depinde cum privesti lucrurile. uneori sunt atat de mandru de mine, atat de arogant si atat de plin de mine ca nu-mi mai incap in piele. alteori realizez ca toate astea nu inseamna nimic in esenta. fac parte din mine. nu eu din ele. si ea...ea e tot o parte din mine. si ma bucur ca e asa. pentru ca am tinut-o de mana. iar atunci cand am facut asta am simtit nirvana. desi sunt constient ca va veni o vreme in care va trebui sa-i dau drumul. ea e ...eterna. eu sunt trecator.

stare de fapt.

ma uit cum ninge si mi-e tare drag. mi-e cald si frig totodata. zapada ma tine departe de tine , dar ma apropie de copilarie . Sa ma bucur sau sa ma intristez?! Noaptea este un sfetnic bun. Somn usor!

sa fie...oare?

...ce?
doi barbati cautand sa-si cumpere masini. doua femei schimband amabilitati intre ele. Niciunul dinte barbati nu cunoaste pe niciuna dintre femei si totusi in mintea fiecaruia se nasc idei.Ele ii privesc nepasator , ai spune, ei, se arata interesati de masini.In fapt ele se uita cum se prezinta ei, ei se uita cum arata ele.Totul se deruleaza firesc , ele isi vad nestingherite de discutii, ei se uita cu mare aplecare spre masini. Apare o cincea persoana in cadru, dar defapt , o a treia parte in actiunea ce abia incepe sa se petreaca. Un tip nu inalt, dar nici scund , cu un sacou inchis la culoare ce statea englezeste peste o camasa in carouri de-asupra careia atarna o cravata . Pantalonul din stofa lasa sa se intrevada gleza, si totodata pantofii cu talpa de talpa. Fetele vorbesc mult mai apasat si mai intens, baietii incep sa apese pe manerele usilor si dau sa intre in masinile pe care chipurile vor sa le achizitioneze. Tipul nostru se indreapta hotarat spre coltul showroom-ului , scoate telefonul si intr-o limba perfect asezonata cu accentul british al sacoului , isi anunta deputy-ul sa ordone plata. Ii place nespus masina, si ii este mult prea draga sa nu si-o achizitioneze chiar azi. Ecoul vorbelor lui  ii trezesc din somn pe baietii si le reduc la tacere pe ele. O fractiune de secunda, si..baietii inchid portierele masinilor iar fetele se lovesc in solduri in incercarea de a ajunge prima la clientul de la care isi pot lua bonusul , pentru ca abia ce reusisera sa vanda cea mai scumpa masina din showroom.

Angry Birds

De cateva zile am descoperit Angry Birds. E un joc. Un joc nu atat de simplu pe cat pare folosind insa simboluri extrem de simpliste si general valabile : pasari, porci, oua, sticla, piatra, lemn, prastie... M-a prins. Am pierdut nopti jucandu-l. Si la fel ca mine sunt convins ca sunt si altii. M-a ambitionat, m-a distrat, m-a bucurat, m-a suparat, s.a.m.d. ... E un joc fascinant. Nu doar pentru ca "te trage ata" sa-l joci ci pentru ca e gandit ... fabulos.

Asa ca nu m-am putut abtine si am sapat putin. Ca de obicei povestea din spate ... e la fel de fabuloasa ca si jocul. In 2003, trei colegi de facultate, toti finlandezi, au castigat un concurs de jocuri pentru telefoane mobile sponsorizat de nokia si de hp. Succes care i-a incurajat pe cei trei sa-si fondeze propria companie.... Doi ani mai tarziu un investitor a crezut in ei si au lansat Angry Birds pentru Iphone.... cu 500 milioane de descarcari din care 25% platite, cu fonduri de investitii care au crezut in ei cei trei au dus in anul 2011 compania sa fie evaluata in jur de 500 milioane de dolari ! Asta da antreprenoriat. O idee, multa munca, ambitie si deschidere catre lume ... o nisa si ... booom ! Pasiunea duce intodeauna la excelenta iar excelenta intodeauna la bani. In cazul de fata foarte multi bani. Jos palaria si bravo lor !

comete

Fara sa-mi doresc sa fac asta, de cand ma stiu, studiez natura umana ... Probabil ca se intampla datorita structurii mele, usor analitice. Am incercat odata sa-mi vizualizez sistemul meu de gandire si modul cum procesez date. Dintodeauna am putut sa structurez, sa extrag esenta din lucruri si sa gasesc solutii la cele mai diverse probleme .... intr-un mod aproape magic. Cum tot asa, dintodeauna am reusit sa pot sa gestionez situatii diverse din extrem de multe domenii in acelasi timp. Multitasking dus la extrem.Nu m-au apasat .... Pur si simplu am avut dintodeauna capacitatea sa pot. Evident ca privind in jur am remarcat discrepante intre sistemul meu de asezare in pagina si al celorlalti. Avantajul meu dintodeauna a fost posibilitatea de a extrage ceea ce e esential din lucruri. E complicat de explicat ceea ce inseamna asta de fapt. Si oricum, nu e important pentru discutia de fata. Important cu adevarat este faptul ca in 40 de ani de viata, in noua cazuri din zece am avut dreptate in ceea ce priveste orice decizie sau rezolvare la orice problema de care m-am lovit.

Intorcandu-ma la studiul naturii umane, intodeauna m-au fascinat oamenii, motivatiile lor, superficialitatea sau profunzimea, valorile lor, aspiratiile , importanta pe care o dau lucrurilor, verticalitatea lor sau lipsa ei completa, impocrizia, sensibilitatea ...s.a.m.d. Oamenii sunt ca plastilina. V-ati jucat vreodata cu plastilina ? Amestecand culori ? Dupa o adanca framantare e imposibil sa mai distingi care culoare e care. Suntem un amestec .... bazat pe tot ceea ce am reusit noi sa strangem in viata. Evident, totul calat pe inteligenta, emotie, experiente si ceea ce am invatat din ele, sensibilitate, etc.

Ma uit in jur si pe masura ce trece vremea inteleg din ce in ce mai bine de ce inteleptul stie doar ca nu are cum sa stie ....

Job versus Job

Zilele astea am participat la cateva interviuri. Erau cateva pozitii deschise la doua din companiile din grup si a picat pe mine "placerea" de a filtra oamenii de care avem nevoie. Patru locuri, sute de cv-uri , cateva zeci de interviuri pentru fiecare dintre ele. Nu e prima oara cand fac job-ul asta. Si cu siguranta nu va fi nici ultima. Functionez oarecum pe baza unui instinct dezvoltat in 20 de ani de lucru cu oamenii si foarte rar mi se intampla sa dau gres. Cel putin in ceea ce priveste calitatea oamenilor pe care-i angajez.

Pe masura ce trec anii insa, remarc ca, pentru a recruta acelasi numar de oameni, e nevoie de eforturi duble sau triple ... pentru ca, din pacate, calitatea oamenilor, valorile lor, reperele dupa care se ghideaza, ambitiile, se modifica. Sau altfel spus, e mai greu sa gasesti oameni de calitate si a caror dorinta spre a face ceva cu viata lor sa fie una reala. Intodeauna am crezut in oamenii care vor sa faca ceva cu viata lor. Care-si doresc sa-si depaseasca conditia. Am intalnit sute de personaje care terminasera o facultate si cereau un salariu de cate o mie de euro pe luna fara sa fi avut macar o zi de experienta de munca, in orice domeniu, in viata lor. Incredibil. Apoi, la intrebarea mea referitoare de ce nu au incercat sa se angajeze in timpul facultatii raspunsurile erau dintre cele mai diverse : "eee, stiti cum e, ma tineau parintii si am vrut sa ma mai distrez ; daca nu acum, atunci cand ?"...sau " am vrut sa invat mai mult si mai bine si sa-mi termin scoala perfect " ...Iar cand intrebam despre nota de la licenta sau media ultimului an ma speriam.

Oamenii sunt diversi. Cu asta sunt de acord. Romanii insa sunt si mai diversi decat toti ceilalti oameni. Jur. Valorile lor sunt date de media sau de ceea ce vad la televizor. Iar acolo exemplele sunt ...derizorii. Au ajuns sa treaca printr-o prisma pecuniara sau legata de imagine. Valorile clasice, stabile, umane, pamantene ... au disparut sub o superficalitate de neimaginat acum 10-15 ani. Pacat.

Dincolo de aparente

exista femei frumoase. exista femei inteligente. exista

femei sexy. exista femei destepte.exista femei vulgare.

exista femei obosite. exista femei spectaculoase. exista

femei care ti se scurg printre degete. exista femei calde.

exista femei nebune. exista femei expresive. exista femei

rele. exista femei pline. exista femei scunde. exista femei

blonde. exista femei cu privire de te-ngheata, exista femei

cu ochi caprui, exista femei inalte, exista femei prost

construite, exista femei roscate, exista femei urate,

exista femei care-n uratenia lor te atrag, exista femei desirate,

exista femei care-ti spun ceva, exista femei care zambesc,

exista femei acre, exista femei care-atrag, exista femei

nesuferite, exista femei cu parul scurt, exista femei brune,

exista femei atletice, exista femei cu maini frumoase,

exista femei cu fund bombat, exista femei cu sanii plini,

exista femei frivole, exista femei timide, exista femei cu

atitudine, exista femei dupa care barbatii intorc capul pe

strada, exista femei nefericite, existe femei nimfomane,

exista femei cu creierul cat o furnica, exista femei

invidioase, exista femei re-inventate, exista femei curve,

exista femei cu buze senzuale, exista femei copil, exista

femei pe care le-ai lua acasa, exista femei nefericite o

viata, exista femei care nu stiu ce vor, exista femei care-s

mame, exista femei frigide, exista femei blande, exista

femei imposibile ( scuzati pleonasmul), exista femei care-ti

taie respiratia, exista femei sportive, exista femei care

seamna cu un barbat, exista femei tandre, exista femei

dure, exista femei cu picioare frumoase, exista femei cu

nume ciudate, exista femei cu care te insori si altele de

care divortezi, exista femei care-ti raman in suflet, exista

femei pe care le uiti a doua zi de dimineata, exista femei

care-s femei, exista femei respingatoare, exista femei

inaltatoare, exista femei cu sanii pusi, exista femei cu

bijuterii, exista femei naturale, exista femei machiate

strident, exista femei care te parasesc, exista femei a

caror nume le uiti, exista femei speciale, exista femei pe

care nu le uiti niciodata, exista femei pe care le visezi,

exista femei cu nasul mare, exista femei perfecte (alt

paradox : toate femeile sunt perfecte si toti barbatii sunt

mincinosi. eu sunt un barbat ), exista femei demne, exista

femei pe care nu dai doi bani, exista femei care raman in

istorie si barbati care o tranziteaza, exista femei triste,

exista femei exuberante, exista femei care spun ceva ( rar !),

exista femei ...

tot asa cum, pentru fiecare dintre noi, barbatii, exista ea.

sau a existat. sau va exista. altfel totul a fost degeaba.

indiferent daca recunoastem sau nu.

Blocurile gri

"dupa blocuri suntem noi, cei care te facem pe tine". Intr-adevar, in ultimii 15 ani ne-am sofisticat metodele. Le-am cizelat cu atentie si am devenit mult mai atenti la ceea ce se numesc "nevoile tale". Ca sa putem sa-ti oferim ceea ce-ti doresti. Nu din drag de tine ... ci pentru ca asa ne poti si zambi atunci cand iti luam banii. Iti luam gunoiul si ne dai bani. Faci greseala sa vrei sa te mariti sau sa te insori. Iti luam banii. Ba chiar o putem face de mai multe ori. Ciclic ne-ar place. Iti luam banii de pe promovarea produselor noastre sau ale altora. Un cent din fiecare iaurt sau suc pe care-l bei e suficient pentru noi. Iti luam banii in cluburi. Ba chiar am invatat sa venim cu club cu tot dupa tine, oriunde ti-ai face vacanta. Iti luam banii de fiecare data cand tu sau iubitul tau alimentati masina. Alteori iti luam banii cand te cazezi in vreunul din hotelurile noastre. Si atunci cand mananci sau bei o cafea in vreunul din restaurantele noastre iti luam banii. Mai rar e adevarat. Sunt si altii ca noi. Mai mici sau mai mari. De obicei mai mici. Ba chiar si atunci cand te uiti la un film sau te urci in lift iti luam banii. Si asta ne face de foarte multe ori fericiti. Dincolo de toate astea insa, desi noi suntem cei care te facem pe tine, am ramas oameni. Nu doar in esenta noastra ci in toate gesturile noastre. Cu toate astea nu ne e rusine sa mergem pe jos. Cu toate astea nu ascultam manele si nu dorim sa epatam . Ba de cele mai multe ori suntem atenti la astfel de detalii si ne parcam masinile nu pe scara din fata blocului. De obicei avem case. Dar nu asta e motivatia pentru care suntem atenti cum si unde le parcam. Cu toate astea sau poate tocmai pentru ca putem sa ne cumparam o masina noua in fiecare luna nu facem niciodata exces in a le etala. Asta ar putea fi si explicatia pentru care niciodata hainele noastre nu vor fi pline de inscrisuri ale unor creatori celebri si cu siguranta nu vor fi intr-o explozie de culori. Aceasi creatori fac haine care au cate o inscriptie mica. Le preferam intodeauna pe acelea. Arareori ne facem vacantele in Romania. Atunci cand o facem insa, o facem constienti de ceea ce ni se ofera versus ceea ce platim. Probabil ca asta e motivatia pentru care uneori preferam locurile mai putin frecventate de toti ceilalti. E mai putin zgomot, mai putine injuraturi si mai putina murdarie. Si nu doar sufleteasca. Ne putem permite sa ne cumparam aproape orice dar niciodata nu ai sa ne vezi cu lanturi de un deget la gat. Tot asa cum niciodata nu vom avea genti sau ceasuri fake . Pentru ca nu ne putem permite. De multe ori vom ajuta pe cei in suferinta sau pe cei carora soarta nu le-a zambit. Cu siguranta insa foarte putini si doar cei foarte apropiati vor stii de gesturile noastre. Pentru ca e o chestiune de intimitate. Nici cand iubim nu o facem la vedere. O facem in intimitate. O intimitate in care indiferent de optiuni familia ramane cel mai important lucru .

dincolo de cuvinte

indemn

sa nu uiti niciodata de tine.
sa fii mereu in preajma ta!
ochii sa-i tii deschisi ,
 atenti spre ziua ce vine,caci noapte uitarii abia asteapta de la tine ceva.
si nici macar conteaza ce-i dai,
doar vrea sa te stie prin preajma si-aproape-i,
caci nemurirea cu greu vrea sa stea ,
pe-o frunte de ganduri brazdata.

zambeste si canta-i zilei ce vine
nu-ntoarce din ochi lumina ce-o da,
primeste-o cu brate deschise si vorbe de bine,
caci doar in lumina poti exista ...

amalgam

a trecut un an. un an in care m-am zbatut sa ies din toate lucrurile pe care cu greu incepusem sa le suport. Am fost stoica , spun acum cand vad ce simplu era sa spun :STOP! M-am luptat cu mine de multe ori si de fiecare data, ironie, pierdeam . Pierdeam pentru ca singura construiam planuri , invarteam ganduri, emiteam idei , pentru ca in secunda imediat urmatoare sa zdruncin tot ce-mi construisem in minte si mai apoi sa sfram totul de frica..De frica de mine si de maretia planurilor mele. Am fost lasa si de multe ori comoda, ma amageam traind cu sperante, cu iluzii nefondate. Nimic nu se mai putea schimba in bine in viata pe care o traiam , stiam sigur acest lucru si totusi exista o piedica de care nu puteam trece. Era totul la nivel psihologic. Nu avea nicio legatura cu realitatea, pur si simplu creierului meu ii era greu uneori sa accepte schimbarea. Mai exista apoi , o teama fata de reactia celor apropiati, o teama fata de lumea pe care eu o creasem copilului meu, o nostalgie pentru relatiile pe care le dezvoltasem in timpul acelei vieti din care-mi doream sa fug. Mi-a luat mult timp sa ma pregatesc de noul drum. Nici macar curaj nu am avut sa pornesc singura. Am luat cu mine , responsabila cumva de succesul sau esecul meu, pe prietena mea. Era singura care stia ce vreau, care stia ce simt, dar care nu avea cum sa actioneze in locul meu. I-am dat aproape tot din ce gandeam, am lasat-o sa vada cum mi-as dori sa fiu , ca mai apoi sa-i arat si ce anume vreau sa devin.Am responsabilizat-o prin faptul ca am facut-o partasa la gandurile mele. Atat de putin in fapt , dar extrem de mult in esenta. Cu toate bagajele la usa, nu-mi ramasese decat sa trag usa si sa arunc cheia, si atunci cand avea mana pe clanta si geamantanul in mana , un telefon mi-a dat peste cap toata lupta mea, tot zbuciumul si toate regretele s-au spulberat. Nu mai era nevoie nici sa trantesc usa, nici sa arunc cheia si nici macar sa am vreun resentiment. Un avion se prabusise undeva in Alpi...Nu era un oricare avion, ci avionul in care si eu ar fi trebuit sa fiu, daca as fi avut curaj sa plec singura la drum... M-am intors, am pus cheia in usa , de data aceasta insa cu brelocul spre interiorul camerei si incet dar singur, mi-am desfacut bagajul. Sunt acasa. Si va astept pe toti cei care inca va zbateti in vietele voastre sa veniti ... Acasa. Niciodata nu m-am simtit atat de bine ca si acum. Spunea candva , chiar aici pe blog, Iarina,"" mi-e teama sa ma bucur ca mi-e bine""..si cata dreptate ii dau. Acelasi sentiment il incerc eu acum. Mi-e teama deci, sa spun ca mi-e bine! Niciunde nu-i mai bine decat acasa, iar acasa este acolo unde-i gasesti pe ai tai si acolo unde mereu o mana calda sta sa-ti mangaie parul..
Sa ai curaj? Sa lupti? Sa incerci sa schimbi destine? Sa ..ce? Pana la urma totul se termina cu bine, daca asa trebuie sa se termine. Daca finalul nu-i bun, nu inseamna decat ca..asa trebuia sa se termine:)
Resemnare? Exclus. Sunt doar lucruri pe care niciodata nu ti le poti explica, sunt lucruri care desi par ca pot fi rezolvate , ba chiar uneori iti dau sentimentul ca sunt aduse in punctul in care trebuiau aduse, in fapt suporta ameliorari care merg asa in virtutea unei inertii pe care le-ai imprimat-o.Si vine iar vremea in care , ceea ce trebuie sa se intample , se intampla, punct
Sa speri? Sa visezi? Sa traiesti? Sa te bucuri ? Sa fii corect? Sa fii loial? Sa ai prieteni? Asta sta in puterea ta. Esti singurul responsabil de drumul tau, de pasii pe care-i faci si urmele pe care le lasi..