Job versus Job

Zilele astea am participat la cateva interviuri. Erau cateva pozitii deschise la doua din companiile din grup si a picat pe mine "placerea" de a filtra oamenii de care avem nevoie. Patru locuri, sute de cv-uri , cateva zeci de interviuri pentru fiecare dintre ele. Nu e prima oara cand fac job-ul asta. Si cu siguranta nu va fi nici ultima. Functionez oarecum pe baza unui instinct dezvoltat in 20 de ani de lucru cu oamenii si foarte rar mi se intampla sa dau gres. Cel putin in ceea ce priveste calitatea oamenilor pe care-i angajez.

Pe masura ce trec anii insa, remarc ca, pentru a recruta acelasi numar de oameni, e nevoie de eforturi duble sau triple ... pentru ca, din pacate, calitatea oamenilor, valorile lor, reperele dupa care se ghideaza, ambitiile, se modifica. Sau altfel spus, e mai greu sa gasesti oameni de calitate si a caror dorinta spre a face ceva cu viata lor sa fie una reala. Intodeauna am crezut in oamenii care vor sa faca ceva cu viata lor. Care-si doresc sa-si depaseasca conditia. Am intalnit sute de personaje care terminasera o facultate si cereau un salariu de cate o mie de euro pe luna fara sa fi avut macar o zi de experienta de munca, in orice domeniu, in viata lor. Incredibil. Apoi, la intrebarea mea referitoare de ce nu au incercat sa se angajeze in timpul facultatii raspunsurile erau dintre cele mai diverse : "eee, stiti cum e, ma tineau parintii si am vrut sa ma mai distrez ; daca nu acum, atunci cand ?"...sau " am vrut sa invat mai mult si mai bine si sa-mi termin scoala perfect " ...Iar cand intrebam despre nota de la licenta sau media ultimului an ma speriam.

Oamenii sunt diversi. Cu asta sunt de acord. Romanii insa sunt si mai diversi decat toti ceilalti oameni. Jur. Valorile lor sunt date de media sau de ceea ce vad la televizor. Iar acolo exemplele sunt ...derizorii. Au ajuns sa treaca printr-o prisma pecuniara sau legata de imagine. Valorile clasice, stabile, umane, pamantene ... au disparut sub o superficalitate de neimaginat acum 10-15 ani. Pacat.