Faceți căutări pe acest blog

16 decembrie 2011

definitie, definire, definit, definitiv

a iubi... a iubi inseamna in primul rand sa te iubesti pe tine ,si asa cum stii sa o faci pentru tine , tot asa vei reusi sa-l iubesti si pe celalalt. omul pe care-l iubesti , din punctul meu de vedere trebuie sa-ti semene , altfel nu ai cum sa poti sa iubesti ceva ce nu are multe in comun cu tine, nu poti niciodata sa iubesti un caine, poti doar ,mare iubitor fiind de animale , sa-l hranesti, ingrijesti, plimbi, acorzi o atentie mult mai mare decat unui sarpe care desi te fascineaza nu poti sa accepti ideea ca are sange rece.
a iubi , nu inseamna neaparat sa dai , nu inseamna neaparat sa primesti, inseamna pur si simplu sa simti . Sa simti ca omul pe care-l iubesti daca intr-o zi dispare , nimic din tot ce esti tu nu are sens. te anulezi. nu mai esti decat o umbra, decat niste pasi ce stiu drumul dar nu mai au directie, decat niste ochi ce nu percep lumina decat daca cineva le spune din intamplare"" Buna dimineata!"" , in rest sa fie ore , sa fie zile , sa fie o simpla astepare a vremii in care tu , te vei intalni cu tine. Sa iubesti, inseamna sa fii curat, sa nu poti purta haine murdare nici daca trebuie sa schimbi uleiul la masina sau sa cauti in cosul de gunoi  capacul de la borcanul cu muraturi. A iubi , inseamana sa vorbesti aceeasi limba cu cel care intre timp ai devenit tu, sa porti pielea ta , dar sa te simti bine doar in pielea lui. sa poti vorbi ore in sir cu el , nefiindu-ti frica ca vorbele tale l-ar plictisi , sa nu porti ceas de teama sa nu-i atingi pielea cu orele ce oricum trec cu sau fara voia voastra. A iubi..a iubi nu inseamna sa faci efort , nici sa accepti ca el/ea exista , nici sa incerci sa intelegi ce anume iti place si de ce la el/ea, sa iubesti pur si simplu omul, sa nu schimbi nimic din ce gasesti in el, pentru ca atunci ce anume iubesti? pe el/ea sau ceva ce nu ai definit inca?!
 

orice.

orice defectiune sufleteasca
poate fi reparata- striga duhovnicul;
orice anvelopa
... poate fi facuta sa nu mai rasufle
- spuse vulcanizatorul;
orice ogor batut de grindina poate fi reisamantat
- spuse fermierul;
pot face din orice cel putin un ce-
-spuse decis reconditionerul;
vacile sunt un bun teren de investitie- spuse
bancherul veterinar
si toti, in afara de primul,
aveau perfecta dreptate!

15 decembrie 2011

dor..

plecasem spre dormitor , dar m-am intors din drum pentru ca mi-am adus aminte ca  azi am citit scrisoarea catre Mos Craciun,  a lui Glo:)):). Si tare drag mi-a fost, cand am vazut o coala A4 plinaaaaaaa ochi de dorinte(a se citi jucarii) iar undeva in josul paginii , scris caligrafic ""draga Mosule, stiu ca nu am fost cuminte si ca am mai facut prostioare, dar te-as ruga sa-mi aduci tot ce ti-am spus ""
Scrisoarea ei m-a incurajat  si  pe acelasi pricipiu, pentru ca si eu am facut  prostioare,as vrea sa-l rog pe Mos Craciun  sa treaca anul acesta si pe la mine. Nu  vreau nimic de la el. Pur si simplu vreau doar sa-l vad. Mi-e dor de copilarie . Si atat.

stii cum este?!

exact ca atunci cand te strang pantofii.Simti profund durerea , ba chiar vizualizezi bucata de piele stransa de-asupra calcaiului  , pe care cu nonsalanta bordura pantofului o joaca in sus si-n jos, in dreapta si-n stanga , exact asa ..in ritmul in care tu calci. Nu ai ce sa  faci! Esti singurul responsabil de acest fapt. Daca nu ti-ai fi cumparat pantofii astia ..atat de frumosi la vedere, dar extrem de incomozi (constati acum) , daca te-ai opri din mers chiar in secunda asta in care simti ca pana si inima te doare din cauza bucatii de piele storsita , daca ai avea curajul sa pleci descult mai departe, ai scapa de chin si..chiar asa descult, nici macar calcatul pe pietre sau praf, nu ti-ar crea atata durere. Dar nu poti. Nu ai cum sa renunti atat de usor la pantofii frumosi pe care ti-ai cumparat, nu ai cum sa mergi descult atata vreme cat tu ai pantofi, cum tot asa, ar fi de nedescris ca cineva din cei ce te cunosc sa te vada ..descult. Mergi inainte, iti musti buzele pe interior, tii strans mana pe manerul gentii, incerci sa calci drept si sa te gandesti ca vine o vreme in care pana si cea mai dura piele , cedeaza.Si atunci , un zambet iti apare pe buze, si parca tu ai descoperit primul America : uneori  nu-i simplu sa incalti proprii pantofi, dar sa incerci sa..te pui in pantofii altuia..

14 decembrie 2011

timpuri

Si vine  vremea in care mor caii  si mor si  cainii  cu tot cu stapani.

Raman doar pietrele, raman doar muntii sa duca pe umerii lor maretia cerului

Raman apele sa spele toata mizeria lasata de animale si oameni,

Sa lase sa creasca iarba si florile ce incuneaza lumina zorilor!

Buna dimineata zilelor noi,

Zilelor ce veniti sa aduceti cu voi,

Doar soare si vant, lumina si ploi , canturi de pasari

Si miresme  de flori

Veniti si salvati ce-a ramas dupa noi,

Caci lumea –nainte va merge mereu,

Chiar daca  caii ,  si cainii ,  si noi.

Pe unde-am trecut am lasat doar..noroi.

13 decembrie 2011

asa cred eu.

Sufletul e ceva în noi
Care nu poate exista în afară.
De câte ori nu mi s-a întâmplat
... Să descopăr
Suflete goale în iarbă trăgând să moară.
Le luam cu grijă în palmă,
Dar niciodată
Nu găseam destul de repede pe cineva
Să le primească în sine,
Simţeam căuşul palmei gol
Şi-un abur, neatins de frunze, trecea
Bănuitor prin trupul meu.
Si m-am imbogatit cu suflete pierdute de oameni , ce n-au stiut ca viata nu-i un joc

e doar o loterie ce promite,
viori si canturi si harfe si splendori..

de ce..Eu?!

Eu sunt o-mperechere de straniu
Şi comun,
De aiurări de clopot
... Şi frământări de clape -
În suflet port tristeţea planetelor ce-apun,
Şi-n cântece, tumultul căderilor de ape...

Eu sunt o cadenţare de bine
Şi de rău,
De glasuri răzvrătite
Şi resemnări târzii -
În gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu,
Şi-n visuri, majestatea solarei agonii...

Eu sunt o-ncrucişare de harfe
Şi trompete,
De leneşe pavane
Şi repezi farandole -
În lacrimi port minciuna tăcutelor regrete,
Şi-n râs, impertinenţa sonorelor mandole.

Eu sunt o armonie de proză
Şi de vers,
De crime
Şi idile,
De artă
Şi eres -
În craniu port Imensul, stăpâna p- Univers,
Şi-n vers, voinţa celei din urmă Ne'nţelese!...

11 decembrie 2011

exercitiu.

mi-am incins creierii intr-o zi
incercand sa gasesc codul fericirii.
mi-am incurcat sinapsele , si mi-am omorat neuronii,
nu-mi veneau in minte decat imagini cu tine,cu mine si plaja pe care amandoi am lasat-o fara scoici.
mi-am inchis ochii mecanic,punand ambele maini , fiecare pe cate un ochi.
au inceput buzele sa sopteasca numele tau
si intr-una sa zica ca nimic din ce-i al meu, nu iti este strain.
mi-am ridicat genunchiul si am incercat sa-mi acopar gura,
sa taca! nu avea dreptul sa spuna nimic , pentru ca urechilor atat le-a trebuit ca sa inceapa sa zornaie cerceii, pe care ..tu mi-ai pus in  urechi, pe plaja pe care o lasem fara scoici.
cine sunt eu, fara tine?
dintr-o data codul fericirii s-a spart singur:
sunt nimeni!
sunt tine, doar daca ochii vad, daca gura vorbeste, daca urechile aud glasul tau!

10 decembrie 2011

cand ai nevoie de dragoste..



când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când ai vrea să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
... când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face geloasa,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine!

înţelege-mă!
 iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubitul mea permanent.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic.
Pentru ca ,m-ai invatat...
 ca , nu primeşti dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când vrei să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pamânt nimeni nu te cunoaşte

Singurul lucru care conteaza..





femeia este singurul lucru care conteaza
si afirm asta stiind ca destui
vor stramba din nas...
... pielea ei stie toate limbile fericirii universale,
lipit de ea, ca de tarana,
intelegi constelatiile, raiul si iadul,
bucuria si nefericirea;
mersul pe jos prin tine insuti
iti face din ce in ce mai bine
pentru a nu mai vorbi
de arhitectura sinelui sau
care face sa paleasca marile catedrale ale lumii-
San Piedro, Domul din Milano...

femeia este singurul lucru care conteaza
cu trupul ei in brate
poti traversa un ocean
chiar daca nu stii sa inoti
decat in apele ochilor ei

fara femeie
limuzina ta este o caruta hodorogita
contul la banca scade chiar daca este in crestere
prietenii sunt
plini de pojarul tradarii,
in vinul scump misca mormolocii

o ai
iti canta privighetoarea in cosul pieptului
te imbraci in haine de puscarie fericit
cum ai pleca la nunta,
faci monetarul stelelor pe cer
ca un nabab universal
chiar daca-ti fluiera vantul prin gaicile sociale:
te calca trenul
si o soapta daca ti-a ramas intreaga
parcurgi literele numelui ei
gata sa urzesti planuri de viitor
cand de aproape te pandeste o morga de lux

femeia, domnilor, este singurul lucru
care nu poate fi inlocui decat de sinele sau
pielea ei stie toate graiurile
fericiri universale,
cecul iluziilor
este valuta ei
prin care voi invingeti crizele mondiale
iata de ce cred ca
stiinta ei
de-a va face fericiti sau nefericiti
ii da dreptul la titlul de
doctor honoris cauza
al complicatei voastre algebre sufletesti

femeia domnilor- pentru a nu va plictisi-
femeia cu pielea ei
care va invata alfabetul orbilor,
cu mereu intoarsele cesti ale sanilor
in care voi nu ghiciti niciodata, nimic,
femeia
cu toata argintaria surasului sau
cu goliciunea ei care umple universul
este singurul lucru care conteaza
domnilor...