Sufletul e ceva în noi
Care nu poate exista în afară.
De câte ori nu mi s-a întâmplat
... Să descopăr
Suflete goale în iarbă trăgând să moară.
Le luam cu grijă în palmă,
Dar niciodată
Nu găseam destul de repede pe cineva
Să le primească în sine,
Simţeam căuşul palmei gol
Şi-un abur, neatins de frunze, trecea
Bănuitor prin trupul meu.
Si m-am imbogatit cu suflete pierdute de oameni , ce n-au stiut ca viata nu-i un joc
e doar o loterie ce promite,
viori si canturi si harfe si splendori..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu