exercitiu.

mi-am incins creierii intr-o zi
incercand sa gasesc codul fericirii.
mi-am incurcat sinapsele , si mi-am omorat neuronii,
nu-mi veneau in minte decat imagini cu tine,cu mine si plaja pe care amandoi am lasat-o fara scoici.
mi-am inchis ochii mecanic,punand ambele maini , fiecare pe cate un ochi.
au inceput buzele sa sopteasca numele tau
si intr-una sa zica ca nimic din ce-i al meu, nu iti este strain.
mi-am ridicat genunchiul si am incercat sa-mi acopar gura,
sa taca! nu avea dreptul sa spuna nimic , pentru ca urechilor atat le-a trebuit ca sa inceapa sa zornaie cerceii, pe care ..tu mi-ai pus in  urechi, pe plaja pe care o lasem fara scoici.
cine sunt eu, fara tine?
dintr-o data codul fericirii s-a spart singur:
sunt nimeni!
sunt tine, doar daca ochii vad, daca gura vorbeste, daca urechile aud glasul tau!