cu alte cuvinte

am promis ca am sa desenez. i-am spus intr-o zi lui, ca am sa fac cel mai frumos tablou. Tabloul nostru.
am luat carbunele, m-am asezat in fata foii albe de hartie si am trasat conturul bratelor. Erau bratele ce aveau sa ma stranga tare la piept si sa ma tina acolo o viata. am desenat picioarele  ce aveau sa ma poarte intr-o lume frumoasa si plina de iubire . i-am desenat ochii si n-am stiut ce forma sa le dau. am incercat sa-i fac mici cat sa-mi inchid imaginea mea in cercul lor, i-am sters si i-am facut mari, cat sa  poata sa cuprinda copii ce aveam sa-i avem impreuna, i-am facut oblici apoi, cat sa nu-i obearsca stralucirea altei femei, ca mai apoi sa-i sterg  si sa le dau forma ochilor mei,stiam cat pot cuprinde.asta a fost motivul pentru care forma ochilor lui , au si azi aceeasi forma cu ochii mei..M-am oprit insa . N-am stiut ce culoare sa-i pun in ochi. Ai mei sunt negri si nu stiu daca vreodata aLti ochi cu aceeasi forma ca si a mea , ar putea vedea lumea in roz, desi ei sunt al dracului de negri..