Totul a inceput din plictiseala si din cauza faptului ca la birou in jurul pranzului ,cand colegii isi luau pauza de masa, "ele" nu aveau ce face . Plictiseala si cura de slabire le-au dat idei . Era un joc distractiv si fara reguli ; puteai sa-i dai "close"fara sa pierzi punctaj, fara sa fii invins , fara miza. Era pur si simplu -pauza de masa , fara calorii si fara eforturi in plus la sala de fitness. Nu trebuia decat sa-ti alegi un nick name care sa atraga si eventual sa-ti creionezi un profil care sa semene cu tine sau cu ce anume ti-ai fi dorit sa fii. Atat. Oricum ce conta? In alt birou, in alt loc poate erau doi "ei" , care in timpul pauzei de masa aveau MBA -uri , 1,87m , 80 de kg si locuiau singuri , fara obligatii si doar cu dragoste si iubire gata de oferit.
Si-au ales nick-name-uri sugestive, una era Afrodita , cealalta Hera. Si ca nu cumva sa uite password-ul ,au ales unul la comun . Mai mult decat atat, era si mult mai simplu ,cata vreme una dintre zeite era ocupata cu vreun pamantean , sa nu le astepte "ei" , care oricum renuntasera demult la pauza de masa...
La inceput plictiseala a fost de vina, si o indemna sa intre in jocul fara miza. Apoi , distractia schimbului de replici , curiozitatea trezita de primele cuvinte sensibile si frumoase aparute pe ecranul laptop-ului o faceau sa-si ia mai multe pauze de masa decat ii permitea fisa postului. Pe nesimtite , jocul se transformase intr-o asteptare grea a celui ce nu promitea nimic , si totusi orice intalnire in lumea virtuala cu el ii dadea aripi.
Incepuse din nou sa invete sa zboare . Pana la urma nu-i era complicat sa isi aduca aminte de un lucru pe care-l stiuse atat de bine sa-l faca... A fost o vreme in care nu doar ca stia sa zboare, ba chiar invatase sa pluteasca! Da...doar ca pe vremea aceea ii era muuuult mai simplu sa zboare ! Era mult mai usoara, nu existau rucsacul cu carti al copilului , elev in clasa a4a , ghiozdanelul colorat al fica-si ce mergea inca la gradinitza si nici cei 36 de ani, pe care intre noi fie vorba , doar ea stia ca ii are .
Arata bine , mirosea bine , vorbea corect vreo 2 limbi straine, avea un job bine platit si niciodata nu astepta ziua de salariu. Singura motivatie care o facea sa nu renunte la job era concediul. Ii placea sa existe cineva, fie si la mod ipotetic care sa-i ofere zilele libere . Asa simtea ea , ca se poate bucura de concediu - doar in conditiile in care mergea la job. Acolo era locul in care se ordona, stia ca exista reguli si un program scris pe usa , program care se respecata cu strictete. Nimeni , niciodata , nu a reusit sa o tina sub control. Nu a fost razvratita , ci mai degraba o rebela echilibrata . Facea totul , in asa fel incat sa nu incalce regulile de bun simt . Pe principiul aceluiasi bun simt , pe care credeti-ma pe cuvant ca il detine, incepe conversatia cu "el". El care , fie vorba intre noi, nu se ghida intru-totul pe acelasi principiu, permitandu-mi sa afirm asta daca iau in calcul descrierea pe care si-o postase sub nick-name-ul cu care se identifica in joc :"Milionar excentric, caut amanta!"
A amuzat-o teribil anuntul lui si nu s-a putut abtine sa-i transmita ca tocmai a gasit ce cauta , cu o mica adnotare : nu putea fi amanta unui barbat, fie el cel mai excentric si milionar cu putinta. Ea poate fi doar iubita lui, pentru ca toate coordonatele sale nu duc niciodata inspre casele cu felinarul rosu , ci mai degraba spre Academia Romana... La inceput a fost cuvantul. Dincolo de usoarele schimburi de amabilitati erau doar intepaturi ce aveau drept scop desumflarea excentricului milionar si coborarea discutiei de la rangul de flirt, la cel al unuia premergator unei prieteni reale. O prietenie cu un necunoscut. Suna interesant ..prietenie cu un necunoscut! Cu un individ despre care nu stii nimic , dar caruia ii poti spune tot ce ai pe suflet , fara sa-ti pese, fara sa te rusinezi, fara ...asteptari. Pur si simplu un psiholog virtual.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu