uneori imi imaginez si eu viata , asa , ca pe a personajelor dintr-un film . idealizata . ce frumos si simplu ar fi sa zambem des . chiar si fara motiv . ce frumos si simplu ar fi ca atunci cand iubim sa o facem fara frica . ce frumos ar fi sa traim fiecare zi gandind frumos . ce frumos ar fi sa ne bucuram in mod real de toate cele care ne inconjoara . sa nu uitam ca pana si faptul ca respiram e un dar . sa ne bucuram de zambetul altuia , pe care nu-l cunoastem si nu-l vom cunoaste vreodata si care-si intretaie drumul cu noi pentru o clipa , interesectandu-se cu noi intamplator la intrarea intr-un magazin . sa ne dorim ca oamenii sa-si doreasca sa-i fie bine caprei vecinului . sa cunoastem oameni care asta fac . sa visam frumos si sa nu uitam sa ne transpunem visele in realitate . sa nu uitam ca nimic din ceea ce facem nu e neaparat doar rodul muncii noastre si ca e si cate un branci de la destin .... si ca uneori intelept si frumos e ca noi sa fim destin pentru altii . sa iubim cu toata fiinta noastra si sa ne daruim ca atare . frica omoara iubirea . frica ca atunci cand ma daruiesc celalalt va folosi ceva impotriva mea . pai atunci care-ar mai fi sensul de a ma darui ?! da , pot sa fiu dezamagit . dar e un risc asumabil . caci altfel as trai si iubirea ingradita . de mine insumi . intr-o colivie de aur . care ramane insa o colivie .
si eu te iubesc femeie mea albastra ....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu