Sempre Verdi

Imbatranim. In fiecare zi cate putin. De fapt, desi nu realizam, o facem din prima zi care urmeaza celei in care ne-am nascut. Am citit astazi un interviu a lui Steve Jobs .E prima oara cand aflu ca a fost o viata intreaga obsedat oarecum de moarte. Ca motorul a ceea ce l-a dus pe el inainte a fost sentimentul ca nu va avea timp ... Sau cum spunea altcineva, moartea e singurul lucru sigur pe care-l stim in viata. Nu asta e insa tema .

Imbatranim. Unii frumos. Altii prea devreme. Cu totii insa imbatranim. Femeile mai repede decat barbatii. Sau uneori pur si simplu mai urat. Exceptiile nu fac altceva decat sa confirme regula in esenta. Imbatranim inainte sa realizam ca se intampla. Am vazut oameni la 30 de ani batrani. In sufletul lor, in atitudinea lor, in zambetul de pe fata, in modul cum se imbracau , in modul in care gandeau. Am vazut oameni la 50 de ani carora cu greu le-ai fi dat 35. Ce-i face pe oameni sa imbatraneasca diferit ? Nici nu prea conteaza. Caci chiar si asa , cu totii imbatranim. Ceea ce e insa important e sa imbatranim frumos. Impliniti. Zambind la ziua ce va sa vina. Nu gandind ca ar putea fi ultima ci gandind ceea ce am mai putea face. Pentru noi , pentru cei pe care-i iubim sau pentru oricare alt semen al nostru .

"Nu te resemna niciodata." Nu e alegatia mea. Dar imi suna bine. Chiar si atunci cand imbatranesti poti sa nu te resemnezi. Indiferent de ce si cum, poti sa lupti. Nu cu batranetea. Cu uratenia din ea.