Viata ... la rang de arta

Iarina a luat o tema frumoasa . Cele mai frumoase zece momente din viata ei . Ceea ce m-a dus cu gandul la cele mai triste momente din viata mea . Caci in viziunea mea , ca sa-mi pot evalua cele mai fericite momente si a imi face un top din ele ar trebui sa le judec prin prisma celor mai crunte momente . Altfel mi se pare mie ca le-ar lipsi ceva . Si , am fost suprins sa constat ca am avut putine momente triste in viata . Am avut pe alocuri momente dure , unele crunte chiar . Dar foarte rar triste . Sa fie pentru ca tot timpul m-am simtit obligat sa-i ajut pe cei dimprejur atunci cand a fost crunt , evitand astfel sa ma gandesc la tristetile mele ? Sau pentru ca intodeauna , indiferent de situatie , mi-am spus ca asa cum orice problema are o rezolvare , orice obstacol din viata are un mod de a fi depasit : il sari , il ocolesti , il darami , sapi sub el pana cade sau treci dincolo ... Totul e sa merite si sa ai determinarea necesara . Nebunie sau optimism ? Habar nu am . Cert e ca am mototolit realitatea de atatea ori sa fac din imposibil posibil incat deja am devenit oarecum arogant pe tema asta . Cu toate astea si eu am plans . Nu o data . Chiar daca nu intodeauna vizibil . Si acum realizez ca momentele mele de tristete , intr-o proportie covarsitoare au fost cele legate de oameni . Oameni care m-au dezamagit . Inclusiv atunci cand i-am inteles de ce au facut-o . Dar mai ales cand nu i-am inteles . Desi s-a intamplat rar , s-a intamplat si asta . Intr-un final , momentele mele de tristete au existat exclusiv pe baza relatiilor interumane . Am fost dezamagit cand cei carora le-am acordat increderea sub o forma sau alta .... au considerat ca li se cuvine si si-au batut joc de ea . Uneori , asa cum am spus , cu sens . Pentru ei . Ba pana si pentru mine . Pentru ca intr-un final oamenii au ales intre a fi corecti cu increderea pe care le-am acordat-o sau a-si crea un avantaj sau altul . Iar atunci cand au ales ... mi-au dat la randul meu voie sa-mi iau propriile decizii . In orice directie . Pe undeva poate ca e mai bine asa . Sa fi trist ca ai pierdut un prieten dar sa extragi din experienta respectiva ceea ce era de invatat . Probabil ca de aceea unii oameni mor inconjurati de prieteni iar altii singuri .