oricum ar fi , recunosc ca basmele mi-au urmarit copilaria . nu o data mi-am imaginat cavaleri calare , domnisoare gata sa fie salvate , regate dezrobite , batalii aprige , cai albi sarind peste paraie sau gonind pur si simplu peste campii intinse ... iar eu , evident , in mijlocul evenimentelor . am crescut mai mare , am invatat sa citesc si devoram pur si simplu tot ceea ce-mi cadea in mana . sunt putine basme , scrise pe orice meridian , pe care sa nu le fi citit . e probabil cea mai intensa si profunda legatura a mea cu literatura romaneasca . dincolo de momentul asta al constructiei mele , am derapat spre print si cersetor , fetita cu chibrituri si jack london . poate pentru ca intodeauna noua romanilor ne-a placut sa stam si sa privim la altii cum fac in timp ce noi eram prea buni ca sa facem . asa ca visam cum va fi cand noi vom face . si uite nah , ca nu prea am facut . asa si literatura noastra . nu beletristica e insa subiectul de astazi . nah , ma mai iau degetele pe dinainte .
subiectul erau povestile si basmele nemuritoare . desi nu am mai crezut in ele in totalitate de la un moment incolo , am continuat sa-mi imaginez cum ar fi sa cutreier lumea-n lung si-n lat si sa visez la bataliile pe care am sa le dau . pana la un moment dat cand brusc , de pe-o zi pe alta , am incetat sa mai cred in basme . si maturizandu-ma brusc , am inteles rostul lucrurilor pe lume . asa cum erau ele asezate . dincolo de aparente .
ei bine , astazi , datorita celor 48 de ore , am reinceput sa cred in basme . ba chiar sunt atat de indragostit incat si in mos craciun as crede daca nu as fi convins ca vor rade copii de mine ...
iubito , mergi cu mine in laponia ??
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu