Sunt un tip norocos

...si cum tema nu s-a terminat , sa trecem la cele mai fericite momente . Evident , cum altfel , cele mai fericite momente au altfel de conotatii decat cele mai triste . Pentru ca daca in directia minus singurele lucruri care ma sensibilizeaza sunt oamenii , in directia plus , uneori pana si momentele in care ma autodepasesc imi sunt dragi . Dar nu despre asta e vorba . Ci despre momentele de fericire . Cum nimeni nu poate da definitia fericirii , nici eu nu voi incerca sa o fac . Pentru ca daca suntem suma experientelor noastre si daca e sa fi invatat ceva din toate , aceea e ca fericirea nu vine cand o chemi ci atunci cand stii ce sa faci ca sa o ai tot timpul undeva prin preajma . Nu poti sa speri sa mananci doar o data pe saptamana si asta sa te faca fericit . Asta nu va face altceva decat sa te faca flamand . Poti insa sa mananci in fiecare zi ceva cu speranta ca una din mancarurile pe care le vei manca saptamana asta sa iti produca cea mai frumoasa senzatie . Orgasmica poate .
Imi amintesc de zilele fericirilor mele ... sau incerc sa o fac . Am multe asemenea zile . Si nu neaparat pentru ca mi-am propus sa fiu fericit . Sau pentru ca am stiut intodeauna cum sa fac sa-mi tin fericirea pe-aproape . Nu , pur si simplu pentru ca am avut norocul sa inteleg de mult ca fericirea consta in lucruri mici si simple . Privirea copiilor mei m-a facut nu o data fericit . Culmea , prin comparatie , cand mi-am recuperat copilul din ceea ce-i prognozau specialistii nici nu am mai stiut sa fiu fericit . Probabil tocmai pentru ca batalia a fost apriga si faptul ca am castigat-o a fost doar o consecinta fireasca . Am fost insa fericit cand si-a facut primul prieten . Cum tot asa , am fost fericit cand am reusit sa schimb intreg sistemul medical romanesc pe tema data . Pentru ca mii de alti copii vor putea zambi . Am fost fericit cand mi-am cumparat prima masina . Nu pentru ca era o masina de fite . Ci pentru ca ea ingloba in ea munca mea de-un an . Am fost fericit cand mi-am luat prima casa . Nu pentru ca aveam un acoperis deasupra capului . Ci pentru ca acolo insemna acasa . Am fost fericit cand am reusit sa dau o sansa unuia sau altuia . Nu pentru recunostinta ce-mi va purta . Ci pentru ca stiam ca fiecare om are un baston de maresal in rucsac . Nici macar nu am spus-o eu . Eu doar am crezut in asta . Si atunci cand mi s-a confirmat am putut zambi fericit . Am fost fericit cand i-am adus mamei cadou prima bratara de aur . Pentru ca insemna ca puteam sa o fac si sa-mi rascumpar intr-un fel tot aurul pe care-l furasem din casa si-l vandusem in epoca adolescentei mele . Cand mama mi-a spus ca niciodata nu a stiut in ce parte voi cadea si ca adolescenta mea a fost ca mersul pe sarma pentru ei si totul s-ar traduce prin "a life on the edge " ... am fost fericit . Pentru ca am inteles intr-o clipa ca intr-un final sunt mandri de mine ... caci am cazut in partea care trebuia . Am fost fericit cand mi-am terminat facultatea . Dar extrem de fericit cand nu a fost nevoie sa profesez vreodata . Pentru ca asta a insemnat ca deja am avut succes in altele . Am fost fericit cand am reusit sa construiesc prima cladire . Nu pentru ca asta insemna mult . Ci pentru ca eu am reusit sa o fac . De altfel si astazi imi e draga . Am mai construit multe mii de metri patrati de atunci . Unii in cladiri absolut spectaculoase . Dar nimic comparabil ca si emotie . Am fost fericit cand ai mei au fost mandri de mine . Si nu s-a intamplat rar . Am fost nu o data fericit cand i-am putut ajuta pe altii . M-am simtit facand parte dintre oameni . Am fost fericit cand am descoperit o plaja care incepea dintr-o plantatie de banani , undeva , pe o insula uitata de lume in grecia . Am fost fericit cand am mirosit prima oara asfaltul New York-ului . De fapt fericit am fost la cateva zile dupa . Atunci eram mult prea bulversat . Am fost fericit cand mi-am plimbat copii in Central Park sau cand au descoperit impreuna magazinul Apple . Si nu m-am saturat de fericirea asta in nici una din zecile de dati cand am simtit orasul ala . Am fost fericit cand am vazut cate un film romanesc bun . Mi-a saltat inima de emotie . Nu pentru ca era un film bun . Asta se mai intampla . Ci pentru ca era romanesc . Am fost fericit cand am citit cate o carte la sfarsitul careia mi-a parut rau ca s-a terminat . Nu pentru ca era bine scrisa . Ci pentru ca destinul m-a lasat sa o descopar si sa ma bucur de ea . Am fost fericit pentru un milion de alte lucruri . Unele extrem de complicate , altele al dreaq de simple . Sunt un tip norocos ... fericirea a stat pana acum in apropiere . Chiar si in cele mai nefaste perioade ale mele . Vezi , probabil de aceea nu am eu regrete . Pentru ca stiu ca si cele mai crunte momente vin la pachet cu un strop de fericire ... atunci cand stii unde sa o cauti .