Ascult Adele, “someone like you”… o ascult intruna…obsesiv-compulsiv…nu ma mai satur… paradoxal,in loc sa ma plictisesc,imi place din ce in ce mai mult…
Cainele meu e bolnav…insuficienta renala… sufar alaturi de el…suferim impreuna in tacere…probabil de aici si expresia: “sufar ca un caine”.
Joi am facut gogosari marinati…gogosari cu lacrimi…joi am aflat diagnosticul necuvantatorului meu… de joi am inceput tratamentul care pare a da rezultate…
Mancam impreuna,invatam sa mergem din nou impreuna, conversam in bucatarie…cu alte cuvinte,petrecem timpul impreuna…
Poate pare ilar sa-ti dedici timpul unui animal, sa stai in pozitie canina convingandu-l sa infulece o dieta renala deloc apetisanta, sa bati din palme cu satisfactie atunci cand el reuseste sa urineze, sa plangi de bucurie cand alearga dupa o pisica aparuta subit in curte, sa-l privesti patrunzator, repetandu-i la nesfarsit “te iubesc”… nu-mi aduc aminte sa fi spus vreunui barbat vreodata atat de multe “te iubesc”-uri…
…si totusi…iubirea e surprinzatoare…
imi iubesc enorm cainele si vreau sa traiasca!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu