MAIA

O cunosc pe Maia de aproape trei ani . Uneori o privesc alergand si zambesc . Alteori soarele i se joaca prin parul blond si ii creeaza o aura de printesa . Are un par superb ! Auriu , lung si bogat . Nu poti spune ca e blonda . E aurie . In anii astia am vazut-o transformandu-se . A invatat sa zambeasca larg . Astazi ne-am intalnit pe scari . Mi-a zambit si apoi mi-a spus "buna ziua !". Pana ieri puteam sa jur ca nu ma stie . M-am inselat . Nu am fost niciodata atent la vocea Maiei . E prima oara cand o remarc . Nu e grava . E aproape ca ea : o soapta putin mai apasata . I-am raspuns zambind . A avut o licarire jucausa in ochi apoi a coborat in continuare scarile . De altfel , din nou , e prima oara cand realizez , ca s-a uitat in ochii mei . Are ochii verzi . De un verde in care te poti pierde . Nuanta mi-a fost imposibil sa o surprind in clipa in care ni s-au incrucisat privirile . A fost o stralucire de moment . E tot ceea ce mi-a ramas pe retina .

Maia are 7 ani . E o fetita autista . In centrul care are sediul in aceasi cladire cu noi si in care Maia vine in fiecare zi in ultimii trei ani , terapeutii incearca sa o invete sa traiasca . Sa o extraga din lumea ei . E greu de spus daca e bine sau nu . Maia era un animalut salbatec cand am vazut-o prima oara : nu stia sa spuna nimic , se musca , ii musca pe altii , era tot timpul nervoasa , nu zambea niciodata , intodeauna cu privirea in pamant , intodeauna grabita spre undeva .... Acum a evoluat . Nu stiu masura . Stie sa zambeasca , stie sa spuna vreo 30 de cuvinte , se imbraca singura , mananca singura , stie o multime de obiecte . Nu realizez cat inseamna pentru ea . Nu stiu ce inseamna pentru societate . Stiu sigur insa ca si daca e vorba doar de zambetul ei ... inseamna al dreaq de mult !