Faceți căutări pe acest blog

8 noiembrie 2011

Poveste

Iarna lui '94. Frig. Zapada. Gheata. O Romanie inca anchilozata. O intrebare cvasi-permanenta : ce ai facut in ultimii cinci ani ? Oameni inca speriati de libertatea lor. El abia venise inapoi din Italia. Avea 21 de ani. A fost plecat un an si ceva. Zambea. Era primul revelion in tara dupa o vreme care i se paruse o eternitate. Sentimentul de satisfactie i se citea pe fata. Era din cei care putusera sa vada, sa simta, sa guste, sa traiasca. Din cei care s-au intors inapoi cu fruntea sus. Statea acum impreuna cu prietenii in fata semineului. Zambeau toti de fapt. Nimeni nu stia exact ceea ce facuse el acolo. Nici nu ar fi intrebat. Nu se cadea. Iar ei se invatasera de mici ca unele intrebari nu se pun niciodata. Erau doar fericiti ca acum, acolo, erau cu totii impreuna. Era o cabana a uneia din prietenele lor, undeva in jurul Brasovului. Se invatasera sa faca revelioanele in Poiana Brasov de cand aveau 14 ani. Asa fusese sa fie. Nomeclantura. Trecusera 7 ani de la primul lor revelion impreuna. Nimic schimbat in esenta. Doar ca ,intre timp, ei devenisera barbati si ele femei.
Acum isi amintea de toate lucrurile care se intamplasera in anii aceia. I se pareau indepartate de parca ar fi trait trei vieti pana atunci. Acum era insa acasa. Dimpreuna cu cei la care tinea. In aceasi masura i se parea ca pluteste pe deasupra tuturor. Ei nu stiau de ce. El stia. Scapase.
In Italia ajunsese ajutat de fosta lui prietena. Ea facea parte dintr-un "cuib de viespi." Si el le cunostea. Bine. Un italian batran, cap al mafiei, cu domiciliul fortat undeva in jurul orasului Napoli sesizase sclipirea de inteligenta din ochii ei. O luase pe langa el si devenise secretara lui particulara. Buna la toate. Avea suficienta incredere in ea sa ii lase pe mana o multime de lucruri. Mai ales ca el nu avea voie sa iasa din casa. Jandarmeria ii pandea toate miscarile si procurorii antimafie ar fi jubilat. Asa, ea facea toate comisioanele urgente. Deja avea trei ani in serviciul lui.
Odata ajuns la Roma el a luat-o pe calea lui. A muncit. Sau a facut ceea ce orice roman ajuns in Italia va face : se va descurca. Muncind in felul lui. Se combinase cu o brazilianca. Dansatoare. Incepuse si lui sa-i placa sa danseze. O cunoscuse tot prin intermediul mediului. Brazilienii din trupa faceau si ei carausie. Uneori, cand li se permitea, unii dintre ei mai plasau si ei niste marfa. Faceau in anumite luni bani frumosi. Asa aflase si el de locul unde se lasa banii sa fie ridicati de curieri. Sase luni s-a uitat cum tranziteaza ascunzatorile milioane de dolari. Nimeni nu ar fi avut curaj sa fure. Banii erau ai mafiei. Desi pareau a fi a unei bande de brazilieni care uneori faceau pe dealerii. El a prins insa momentul, a tras aproape 200 k , si-a cumparat o lacia delta integrale si a doua zi batea deja la usa mamei sale in Bucuresti. In Italia s-a iscat furtuna. Nimeni nu fura de la mafie si traieste. A avut noroc. Din nou cu fosta lui prietena. Si cu seful ei. S-a facut o intelegere. I s-a transmis insa ca daca mai calca vreodata pe teritoriul Italiei nu mai ajunge niciodata nicaieri decat intre patru scanduri. Un brazilian oarecare a iesit tap ispasitor.
Acum zambea. Scapase. Si lumea i se intindea la picioare. Doua sute de mii de dolari si o masina cu care si-ar fi putut cumpara doua apartamente in centrul Bucurestiului ! Anul 1994. Un revelion de pomina impreuna cu prietenii de-o viata (scurta viata) in creierul muntilor . Ce putea fi mai sclipitor in fata unui tanar de 21 de ani care stia ce vrea de la viata ?!

Au trecut anii. 17 mai precis. Oliver (un nume predestinat , nu ?) traieste dimpreuna cu pisica , cainele si iubita lui intr-o casa undeva pe un camp dinafara Bucurestiului. Prietena lui e o femeie stearsa , profesoara de engleza la o scoala oarecare. El in ultimii 10 ani "a ars" companiile de asigurari. E acum pe lista neagra a tuturor. Pur noroc ca nu a reusit sa "prinda" si vreun dosar penal. Nu ar fi prima oara. Pe vremuri , inainte de Italia, impreuna cu prietenii s-au plictisit dand declaratii la bridaga de lupta impotriva crimei organizate. Ce titulatura imbecila ! Intre timp nu a reusit sa adune averi, nu a facut "cariera" , nu si-a trait viata. Totul s-a oprit undeva pe la 25 de ani atunci cand banii din Italia s-au evaporat pe masini scumpe , femei scumpe, petreceri fabuloase . Nimic nu mai e cum a fost ....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu