Uite ca, face Iarina ce face si reuseste sa ma scoata din amorteala. Astazi am avut o zi amortita. Desi miros cumva "sangele" din aer. Uneori am acuta senzatie ca sunt exact ca felinele acelea de prin filmele documentare : cumva intinse alene la soare in vreo savana torida la vremea amiezii..... parand ca nimic nu le va face sa se miste .... blocate cumva in caldura ucigatore... cu burta plina, nedorind altceva decat sa zaboveasca uitandu-se in stanga si dreapta, cu aerul de plictis evident .... sau de impacare cu soarta lor - nici nu stii cum sa le definesti starea . Ai uneori impresia ca-s niste pisici ceva mai mari . Ca nu asteapta altceva decat sa le pui tu mana pe cap, sa le mangai, ca sa-ti arate toata consideratia lor . Deodata, mai degraba simti decat le vezi ca devin putin mai agitate ; in prima secunda nici nu stii daca le-a suparat vreo musca si apoi se vor intoarce la starea lor sau daca nu cumva ti s-a parut doar ca-s agitate in orice forma .Abia atunci cand le vezi in picioare, adulmecand aerul, realizezi ca ceva nu e in concordanta cu imaginea de doar cateva momente mai devreme . Nu le vezi ca urla, ca se invart in jurul cozii , ca iau vreo atitudine .... Nu. Pur si simplu e momentul in care au simtit miros de sange in aer. In urmatoarele cateva clipe, animalul acela fara vlaga, lenevind la soare si parand ca nimic nu-l va deranja din plictisul lui evident, va deveni cea mai mortala arma . Caci instinctele sunt deasupra oricarei invataturi ....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu