Poveste fara de sfarsit

Draga mea,

astazi m-am trezit cu mintea usor in pacla. Nu stiu de ce. Probabil pentru ca am adormit tarziu aseara. Si nu doar pentru ca natura m-a suprins din nou si a mai asternut putin alb. O luna de alb. 25 ianuarie-25 februarie. Trecand insa peste iarna asta scurta si apriga, aseara s-au bulucit in mintea mea o multime de ganduri. O multime din ele erau in legatura cu tine. Sau de fapt in legatura cu mine. Dar cum ocupi locul fruntas in viata mea ca sa nu spun ca esti viata mea caci ar suna destul de patetic, inerent imi e dificil sa gandesc lucruri despre mine fara sa le intorc si pe partea cealalta. Uneori am impresia ca suntem cele doua fete ale aceleiasi monede. Alteori am impresia ca traim in emisfere diferite... unul din noi pe post de dolar australian si altul pe post de rand sud-african. Ar putea fi caz de studiu. Desi in societatea globalizata pe care-o traim s-ar gasi cu siguranta niste cercetatori de la vreo universitate britanica sa descrie minutios rapoartele de interconectivitate bazate pe parghiile economice si schimburile comerciale, pe obiceiurile de consum si pe sistemele de colectare a taxelor si impozitelor. Realitatea e ca provenim din sisteme diferite. Inca nu stiu daca diferentele sunt de fond sau de forma.
Asta face ca lucrurile sa fie cu atat mai bizare. Nu, nu esti femeia visurilor mele si daca e sa privesc luand in considerare anii ce au trecut nici eu nu sunt barbatul visurilor tale. Si nici in suflete pereche nu credem nici unul dintre noi. Si atunci ?! Ce ne leaga sub forma asta dincolo de ratiune si intelegere ? Ce anume e asa de special si de profund in iubirea noastra ca sa ne faca sa actionam ca atare ? Ce anume ne face sa respiram cu greu atunci cand celalalt nu e aproape ? Ce ne face ca dupa 2-3 ore in care nu l-am auzit/vazut/simtit pe celalalt sa intram in vrie ? Ce ne face sa Stim ca daca celuilalt i s-ar intampla ceva ne-ar apuca tendintele sinucigase ? Ce ?! Tu pleci de la premiza ca cele mai mari atuuri in viata sunt date de frumusete, bogatie si inteligenta. Mai ales pentru ca esti frumoasa, bogata si extrem de inteligenta. Eu plec de la premiza ca astea-s ca niste carti de joc si ca daca fundatia nu e facuta din generozitate, daruire, sensibilitate, loialitate, imaginatie, nebunie, risc, decenta si modestie ele nu vor face altceva decat sa se prabuseasca ca orice alt castel de carti de joc mai devreme sau mai tarziu. Tu crezi ca reactiile si motivatiile oamenilor legate de toate cele de mai sus sunt produsul imaginatiei si exista doar in carti. Eu cred ca viata bate filmul si ca cele mai multe dintre povesti nu vad niciodata lumina tiparului dar asta nu le face mai putin reale. Tu esti intodeauna pesimista realista iar eu intodeauna optimistul iluzoriu. Cand ne certam tu ai dreptate in 90% din lucrurile pe care le sustii. Eu am insa intodeauna dreptate in celelalte 10%. Si cele 10% sunt intodeauna cele esentiale. Tu preferi sa stai sa analizezi, sa studiezi, sa te pregatesti, sa intorci pe toate fetele , sa calculezi, sa le invarti, sa nu-ti scape nimic .... Eu explodez, risc, actionez spontan si nebuneste pe alocuri ... Rezultatele ? Am sa fiu rezervat si am sa spun ca egale. Pe fiecare din noi il scoate din minti de multe ori modul de raportare sau actiune al celuilalt. Ei bine, cu toate astea, dar mai ales in pofida lor, ne iubim nebuneste ! De ce ?!

PS : si da, imi e foarte, foarte dor de tine ! De altfel, in nebunia mea mi se intampla sa-mi fie dor de tine si cand esti in camera alaturata ! Cu atat mai mult acum ...

PPS : astept vesti pe calea asta caci aici, la noi, se anunta vremuri grele