astazi habar nu am despre ce sa scriu. nu-mi vine nimic in minte. asa ca am sa scriu despre nimic. in forma lui absoluta. vorbesc prostii. dar macar stiu asta si prin urmare sunt intr-o masura absolvit de vina de a debita imbecilitati. caci oarecum asta am sa fac. intr-un mod cat se poate de elegant desigur. nici macar nu e tocmai o noutate. mai mult de jumatate din oameni fac asta pe tot parcursul vietii lor si nimeni nu se sesizeaza. mai mult decat atat, din cealalta jumatate care ramane mai bine de 80% din timp si noi vorbim prostii si tot asa, nici macar noi nu sesizam. (n.b. m-am inclus in a doua jumatate plecand de la premiza ca macar pentru ca scriu postul asta uneori nu vorbesc prostii - pe principiul ca daca esti constient de ceea ce faci, mai devreme sau mai tarziu corectezi macar partial ). nimic-ul poate lua diverse forme. uneori vorbim mult dar nimic esential. alteori muncim mult dar fara ca ceva esential sa facem. asta e o chestiune pe larg abordata in ultimii ani cand si altii au realizat ca lumea s-a prefacut ca face timp de 30 de ani cate ceva dar de fapt fiecare a incercat sa faca cat mai putin si sa obtina cat mai mult. in consecinta bulele s-au spart una dupa alta si uite cum ne-am trezit toti in mijlocul a diverse crize : financiara, imobiliara, economica, de imagine, de 40 de ani, de credibilitate, etc. alteori citim cate-un nimic. el poate lua forma unor reviste, ziare sau chiar a unor carti. acum e la moda sa publici. s-au gasit unii mai destepti care publica online. macar astia nu au probleme cu distributia si retururile. desi calitatea scrierilor lor nu e departe de a mea si prin urmare am sa-mi permit sa-i privesc cu un ochi mai critic decat cel aruncat scrierilor mele. macar pentru ca eu sunt subiectiv si recunosc asta.
uneori nimic-ul ia forme din cele mai ciudate. si ne trezim ca a trecut viata si nu ne amintim ceva din ea. sau ne amintim ce-am facut in armata, la facultate sau la picnic. daca iei un om si-l intrebi despre viata lui iti va povesti despre cainele pe care l-a avut, despre vacantele sale sau despre copii lui...si ceea ce a ajuns fiecare. nimic deci. la un mod mai mult decat absolut.
zilele trecute am citit un nimic despre un demers jurnalistic legat de vreo cateva zeci de personalitati care-au fost intrebare ceea ce au facut pentru tara lor. si ca sa nu spuna ca nimic, artisti si-au inchinat operele tarii iar antrepenorii au creat locuri de munca !! hahahahaha... daca eu va spun ca nimic-ul ne guverneaza existentele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu