duminica

iarina face "nu-stiu-ce".
iarina face ce face...
iarina face si desface...
cert este ca,in majoritatea timpului,iarina face.
iarina face de nu mai stie de capul ei...

iarina nu crede in suflet-pereche.(mda,asta mi-a placut!):)
iarina nu crede nici ea in suflet-pereche.
iarina crede insa in prieten-pereche.

duminica e sarbatoare; nu una mare, dar nici una oarecare...
duminica e sarbatoarea prietenului-pereche.
ma voi strecura intr-o "nenumita" lacrima purpurie si voi fi acolo.
ceea ce trebuia scris,s-a spus deja...

alooo..provincia?!

buna seara the one! Buna seara prieteni, cititori de blog!:)
suntem pe receptie. deloc dezertoare ci doar putin ocupate..deh suntem femei si mame si business women in acelasi timp,si de  aici lipsa prezentei de pe blog. Daca lipsim , nu inseamna insa, ca nu suntem mereu cu gandul, sufletul si speranta ca intr-o buna zi, numarul vostru , al cititorilor desigur(nu la the one fac referire) va creste si vom ajunge astfel , pe langa multele calitati mai sus enumerate :))  si invidiate pentru popularitate. Hai..ma intrec cu gluma, nu?! Ok. Fie,  raman totusi modesta asa cum imi sta mie bine..
Deci,dragul meu , stii bine ce fac si mai stii totodata ca fac bine. Iarina , pentru ca nu stii tu ce face si asta iti aduce o stare de neliniste, si pentru ca eu stiu, ca mi-e mereu prin preajma, ma simt datoare in a-ti aduce la cunostinta , ca scrie. Nu scrie o carte cu si despre eroi necunoscuti, si nici macar despre eroii din viata ei. Scrie in fiecare an, in aceasi perioada a anului , randuri care pe mine uneori ma fac sa plang, alteori imi aduc aminte de anii frumosi ai studentiei , si  ca de exemplu azi, mi-au adus " stari de bine"si m-au asigurat ca in curand voi primi si pasaportul de excelenta.. Nu-i asa ca nu mai intelegi nimic? Iubitul meu, asa sunt femeile..uneori poete, alteori balerine si cateodata soprane..

DOLCE

Mda...sunt jurnalist de serviciu astazi. Si nu doar astazi daca e sa privesc usor in urma. Cel putin in ultimele zile eu centrez, eu dau cu capul. Iarina face nu stiu ce iar Claudia face ceea ce nu face Iarina si stiu ce face dar tot cu ochii in soare au lasat frumusete de blog.

Exact la fel m-a lasat si pe mine Rometelecom-ul zilele astea cu onor televiziunea lor Dolce. De vreo luna de cand a dat furtuna in noi, in mod constant programele prin satelit nu se prind decat cu taraita si doar uneori. Ca totul sa culmineze acum vreo doua saptamani cu ... nimic. Decodorul nu receptioneaza semnal. Bun asa. Se intampla peste tot iar cu mama natura nu te pui. Acum, ca s-a facut mai frumos afara dau eu sa vad ce si cum si evident ca in continuare e o pauza cumplita pe televizorul meu. Asa ca-mi iau inima in dinti si sun la departamentul deranjamente. Sau asistenta ca suna mai bine. Numar frumos, gratuit teoretic (desi avand in vedere ca eu am nesimtirea sa sun de pe mobil ma indoiesc ca e neaparat gratuit desi uita sa precizeze ca e gratuit in reteaua Rometelecom) ....acolo, dupa apasa tasta x pentru nu stiu ce, apasa tasta y pentru mers mai departe si tot asa ... urmeaza asteptati pana sunteti preluat de un operator. Pana aici firesc. E, de aici lucrurile incep sa fie frumoase : in timp ce stai sa le asculti melodia de pe hold o voce suava iti spune "daca vreti sa nu asteptati puteti suna la 0903904903 la serviciul de asistenta vip unde un operator va v-a prelua imediat. apel taxabil cu 2 Euro + TVA." Zic : wow, am pus-o, le-a trecut si astora prin minte ca pot face un ban si din deranjamente si pot oferi un serviciu profesionist ca deh, daca e platit sigur o voce afabila si politicoasa imi va rezolva problemele.... Si evident, supriza ! Intr-adevar o voce suava imi spune :"acest numar nu este alocat". Ups, voi fi fiind eu gresit ceva. Asa ca mai incercam o data. Si inca o data. Si inca o data. Hahahahahahaha.... Evident ca raspunsul a fost de fiecare data acelasi in orice fel de combinatie am sunat. Caci am incercat si cu 021 in fata si fara si tot asa. Altii care nu se ocupa cu telecomunicatiile ci se ocupa cu petrolul. Intr-un final, dupa jumatate de ora (pe ceas) de asteptare imi raspunde un operator (ma rog, operatoare - deja mi-o inchipuiam pe coana veta care e cu casca pe o ureche si cu conectoarele in maini sa-mi faca legatura ca pe vremuri) ... care-mi spune intepata ca ma poate programa pentru data de 5 martie sa-mi remedieze deranjamentul !!! 2 saptamani de acum incolo !!! Sa vezi ce ma distrez eu cand va veni factura ...dupa 5 saptamani de lipsa de servicii dolce !

NIMIC

astazi habar nu am despre ce sa scriu. nu-mi vine nimic in minte. asa ca am sa scriu despre nimic. in forma lui absoluta. vorbesc prostii. dar macar stiu asta si prin urmare sunt intr-o masura absolvit de vina de a debita imbecilitati. caci oarecum asta am sa fac. intr-un mod cat se poate de elegant desigur. nici macar nu e tocmai o noutate. mai mult de jumatate din oameni fac asta pe tot parcursul vietii lor si nimeni nu se sesizeaza. mai mult decat atat, din cealalta jumatate care ramane mai bine de 80% din timp si noi vorbim prostii si tot asa, nici macar noi nu sesizam. (n.b. m-am inclus in a doua jumatate plecand de la premiza ca macar pentru ca scriu postul asta uneori nu vorbesc prostii - pe principiul ca daca esti constient de ceea ce faci, mai devreme sau mai tarziu corectezi macar partial ). nimic-ul poate lua diverse forme. uneori vorbim mult dar nimic esential. alteori muncim mult dar fara ca ceva esential sa facem. asta e o chestiune pe larg abordata in ultimii ani cand si altii au realizat ca lumea s-a prefacut ca face timp de 30 de ani cate ceva dar de fapt fiecare a incercat sa faca cat mai putin si sa obtina cat mai mult. in consecinta bulele s-au spart una dupa alta si uite cum ne-am trezit toti in mijlocul a diverse crize : financiara, imobiliara, economica, de imagine, de 40 de ani, de credibilitate, etc. alteori citim cate-un nimic. el poate lua forma unor reviste, ziare sau chiar a unor carti. acum e la moda sa publici. s-au gasit unii mai destepti care publica online. macar astia nu au probleme cu distributia si retururile. desi calitatea scrierilor lor nu e departe de a mea si prin urmare am sa-mi permit sa-i privesc cu un ochi mai critic decat cel aruncat scrierilor mele. macar pentru ca eu sunt subiectiv si recunosc asta.
uneori nimic-ul ia forme din cele mai ciudate. si ne trezim ca a trecut viata si nu ne amintim ceva din ea. sau ne amintim ce-am facut in armata, la facultate sau la picnic. daca iei un om si-l intrebi despre viata lui iti va povesti despre cainele pe care l-a avut, despre vacantele sale sau despre copii lui...si ceea ce a ajuns fiecare. nimic deci. la un mod mai mult decat absolut.
zilele trecute am citit un nimic despre un demers jurnalistic legat de vreo cateva zeci de personalitati care-au fost intrebare ceea ce au facut pentru tara lor. si ca sa nu spuna ca nimic, artisti si-au inchinat operele tarii iar antrepenorii au creat locuri de munca !! hahahahaha... daca eu va spun ca nimic-ul ne guverneaza existentele.

Poveste fara de sfarsit

Draga mea,

astazi m-am trezit cu mintea usor in pacla. Nu stiu de ce. Probabil pentru ca am adormit tarziu aseara. Si nu doar pentru ca natura m-a suprins din nou si a mai asternut putin alb. O luna de alb. 25 ianuarie-25 februarie. Trecand insa peste iarna asta scurta si apriga, aseara s-au bulucit in mintea mea o multime de ganduri. O multime din ele erau in legatura cu tine. Sau de fapt in legatura cu mine. Dar cum ocupi locul fruntas in viata mea ca sa nu spun ca esti viata mea caci ar suna destul de patetic, inerent imi e dificil sa gandesc lucruri despre mine fara sa le intorc si pe partea cealalta. Uneori am impresia ca suntem cele doua fete ale aceleiasi monede. Alteori am impresia ca traim in emisfere diferite... unul din noi pe post de dolar australian si altul pe post de rand sud-african. Ar putea fi caz de studiu. Desi in societatea globalizata pe care-o traim s-ar gasi cu siguranta niste cercetatori de la vreo universitate britanica sa descrie minutios rapoartele de interconectivitate bazate pe parghiile economice si schimburile comerciale, pe obiceiurile de consum si pe sistemele de colectare a taxelor si impozitelor. Realitatea e ca provenim din sisteme diferite. Inca nu stiu daca diferentele sunt de fond sau de forma.
Asta face ca lucrurile sa fie cu atat mai bizare. Nu, nu esti femeia visurilor mele si daca e sa privesc luand in considerare anii ce au trecut nici eu nu sunt barbatul visurilor tale. Si nici in suflete pereche nu credem nici unul dintre noi. Si atunci ?! Ce ne leaga sub forma asta dincolo de ratiune si intelegere ? Ce anume e asa de special si de profund in iubirea noastra ca sa ne faca sa actionam ca atare ? Ce anume ne face sa respiram cu greu atunci cand celalalt nu e aproape ? Ce ne face ca dupa 2-3 ore in care nu l-am auzit/vazut/simtit pe celalalt sa intram in vrie ? Ce ne face sa Stim ca daca celuilalt i s-ar intampla ceva ne-ar apuca tendintele sinucigase ? Ce ?! Tu pleci de la premiza ca cele mai mari atuuri in viata sunt date de frumusete, bogatie si inteligenta. Mai ales pentru ca esti frumoasa, bogata si extrem de inteligenta. Eu plec de la premiza ca astea-s ca niste carti de joc si ca daca fundatia nu e facuta din generozitate, daruire, sensibilitate, loialitate, imaginatie, nebunie, risc, decenta si modestie ele nu vor face altceva decat sa se prabuseasca ca orice alt castel de carti de joc mai devreme sau mai tarziu. Tu crezi ca reactiile si motivatiile oamenilor legate de toate cele de mai sus sunt produsul imaginatiei si exista doar in carti. Eu cred ca viata bate filmul si ca cele mai multe dintre povesti nu vad niciodata lumina tiparului dar asta nu le face mai putin reale. Tu esti intodeauna pesimista realista iar eu intodeauna optimistul iluzoriu. Cand ne certam tu ai dreptate in 90% din lucrurile pe care le sustii. Eu am insa intodeauna dreptate in celelalte 10%. Si cele 10% sunt intodeauna cele esentiale. Tu preferi sa stai sa analizezi, sa studiezi, sa te pregatesti, sa intorci pe toate fetele , sa calculezi, sa le invarti, sa nu-ti scape nimic .... Eu explodez, risc, actionez spontan si nebuneste pe alocuri ... Rezultatele ? Am sa fiu rezervat si am sa spun ca egale. Pe fiecare din noi il scoate din minti de multe ori modul de raportare sau actiune al celuilalt. Ei bine, cu toate astea, dar mai ales in pofida lor, ne iubim nebuneste ! De ce ?!

PS : si da, imi e foarte, foarte dor de tine ! De altfel, in nebunia mea mi se intampla sa-mi fie dor de tine si cand esti in camera alaturata ! Cu atat mai mult acum ...

PPS : astept vesti pe calea asta caci aici, la noi, se anunta vremuri grele