am intalnit-o azi din intamplare si , desi nu o vazusem demult am recunoscut-o imediat.Nu se schimbase deloc, acelasi fel de a-si purta blue jeans-ii , lasati mult pe coapse, acelasi mers ,intotdeauna cu capul sus, acelasi gen de geanta, de nu stii de unde are forta sa care o asa greutate.Era grabita si avea un aer melancolic. Am strigat-o si s-a intors zambind. Mi-a recunoscut vocea , a spus. Si si-a oprit graba cat sa ma lase sa o intreb ce face. Mi-a raspuns zambind ca merge sa cumpere un cadou. Trebuie sa ajunga in seara aceasta la o petrecere. Este ziua unei prietene si vrea sa-i gaseasca ceva ce stie ca isi doreste. Mi-a spus in graba de noul job, de copil si s-a scuzat pentru ca-i suna telefonul. Am dat din cap aprobator , lasand-o sa vorbeasca. Regret acum ca nu i-am spus ca ma grabesc si sa o las sa-si continue alergarea si poate si vorbitul la telefon, nu de alta , dar a inchis telefonul si mi-a spus "cata drepatate are beigbeder....!"